Ne-a produs o reală preocupare proiectul de act normativ publicat pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, la secţiunea „Transparenţă legislativă”, având titlul „Ordonanță de urgență (iarăşi „de urgenţă”!) privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor”.
Motivul îngrijorării noastre este modificarea OG 21/1992, prin care la art. 30 se adaugă paragraful (2), cu următorul conţinut: „Asociațiile de consumatori vor informa anual Autoritatea cu privire la activitatea desfășurată în anul precedent, adunările generale precum și situațiile economice.”
Aparent, n-ar trebui să ne îngrijorăm, întrucât Asociaţia Pro Consumatori publică raportul de activitate atât pe site-ul propriu, cât şi în Monitorul Oficial, în calitate de organizaţie de utilitate publică. Cine este curios să afle ce activităţi am avut, se poate informa fără probleme.
Problema este că vedem în această modificare încă un pas către „naţionalizarea” mişcării consumatorilor, cu alte cuvinte un pas în direcţia însuşirii de către stat a tuturor activităţilor incluse în protecţia consumatorilor.
Poate este bine de reamintit autorităţilor că protecţia consumatorilor s-a născut în sânul societăţii civile, atât în ţara de origine, SUA, cât şi în ţara noastră. Asociaţia Pro Consumatori s-a înfiinţat în anul 1990 (februarie!), iar OPC (actuala ANPC) în anul 1992. Dacă autorităţile preiau activităţi specifice organizaţiilor neguvernamentale de protecţia consumatorilor, cum sunt testele comparative, informarea şi educarea consumatorilor, ne întrebăm când vor mai avea timp să investigheze neregulile de pe piaţă, să efectueze inspecţii şi controale tematice şi, mai ales, să rezolve reclamaţiile consumatorilor.
De altfel, un pas important în direcţia „naţionalizării” l-a făcut Autoritatea în anul 2017, când a trecut sub propria autoritate Centrul European al Consumatorilor (ECC), preluându-l de la APC România. Astfel, asociația nostră nu a mai beneficiat de finanţarea acestui centru, cum nu beneficiau de finanţare nici alte asociaţii de consumatori. Însă, şi în această situaţie, tot „Europa” este de vină: ECC este un proiect înfiinţat de Comisia Europeană, pe care îl câştigă, cu finanţare cu tot, cine prezintă o aplicaţie mai convingătoare. „Vina” asociaţiei noastre a fost că a câştigat, în fiecare an, timp de 10 ani, încrederea CE, în urma unui concurs. Iar finanţarea a fost asigurată ca în cazul multor altor proiecte: majoritatea de către Comisia Europeană și, doar o mică parte, revenea autorităţilor româneşti. Iar acestea au găsit o soluţie deloc fericită: fondurile pentru sprijinirea asociaţiilor de consumatori au fost redirecţionate pentru îndeplinirea obligaţiilor faţă de CE. Bineînţeles, această decizie a indus o stare de nemulţumire şi suspiciune în rândul asociaţiilor de consumatori, deşi, teoretic, autoritatea ar fi trebuit să le sprijine. Cu toate acestea, de când ECC a fost preluat de ANPC, nu se cunosc cazuri în care vreo asociaţie să fi primit vreun sprijin financiar din partea statului.
Revenind la obligaţia preconizată, ne întrebăm: ce să facă ANPC cu acest raport? Şi dacă nu-i place, care sunt consecinţele? Va lua oare măsuri de sprijinire a asociaţiilor? Va da un ordin de desfiinţare a oricărei asociaţii care nu corespunde înaltelor sale exigenţe (de altfel nespecificate)? Iar, în ce priveşte raportarea situaţiei economice, ea ar avea rost dacă asociaţiile ar trebui să dea socoteală despre finanţarea primită din partea statului; în acest caz, nu am avea nicio rezervă. Dar atunci când un astfel de sprijin nu există, ne menţinem poziţia conform căreia singurii noştri judecători sunt consumatorii; cu resursele despre care declară că sunt insuficiente, ANPC ar face mai bine să efectueze inspecţii şi controale care vizează agenţii economici și nu asociaţiile de consumatori.
Dar mai este o problemă: în nota de fundamentare a proiectului de ordonanţă există secţiunea a 6-a – Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ. Aici aflăm că „proiectul de act normativ nu tratează acest aspect”, adică n-are nicio legătură cu organizaţiile neguvernamentale. Cu alte cuvinte, la ce bun să consultăm organizaţiile neguvernamentale, dacă modificările nu le privesc. Acesta este un neadevăr evident şi o demonstraţie a lipsei de disponibilitate la dialog şi cooperare din partea ANPC. Orice jurist ar găsi aici un argument pentru respingerea proiectului.
Mai mult, decizia reprezintă o neîndeplinire a unei prevederi în OG 21/92, care spune că „asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: de a fi consultate cu ocazia elaborării actelor normative […]” (art. 38 lit. e). Or, APC România nu a primit nicio adresă privind intenţia de modificare a ordonanţei menţionate, iar dacă ANPC
consideră că publicarea pe site reprezintă o consultare, atunci şi Asociaţia poate considera că publicarea raportului său pe site reprezintă o informare.
De altfel, Autoritatea mai are minusuri la îndeplinirea obligaţiilor legale: nu s-au mai ţinut de mulţi ani şedinţe ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilo! Pentru că, iată ce zice ordonanţa cu pricina: „Art. 44. – La nivel central şi local – judeţ, oraş, comună – se constituie câte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor”.
Din aceste consilii constituite în 1992 fac parte şi asociaţiile de consumatori. Ele s-au constituit, dar când a fost ultima lor întrunire? Oricum, în raportul Autorităţii pe anul 2017, existent pe site, nu există nici o referinţă.
Iată în continuare un alt exemplu de „naţionalizare” a activităţilor desfăşurate de asociaţiile de consumatori. Este vorba despre centrele de consultanţă şi informare ale consumatorilor, care, spune ordonanţa, pot fi organizate la nivel de birouri în structura organizatorică a asociaţiilor de consumatori (art. 38). Asociaţia noastră a avut un astfel de centru. Art. 39 indică şi faptul că ele sunt finanţate de bugetul de stat, pentru salarizarea personalului, cheltuieli pentru sediu şi altele. Dar ce citim în raportul menţionat? Iată: „au fost înființate Centre de informare și consultare informatizată la nivelul comisariatelor teritoriale.” Aşadar, nu doar că nu se mai finanţează, ci ele funcţionează în cadrul ANPC!
Afirmaţiile noastre nu sunt subiective, ele îşi găsesc raţiunea în chiar textul legii. Iată:
„Art. 36. – Asociaţiile de consumatori sunt consultate de către serviciile şi organismele administraţiei publice prevăzute la art. 35, potrivit competenţelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor…”
Şi mai departe:
„Art. 37. – Asociaţiile de consumatori au următoarele drepturi şi obligaţii: a) de a fi sprijinite logistic de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor; b) de a primi sume de la bugetul de stat şi de la bugetele locale;” …. Nimic din cele de mai sus.
Dar nu numai că asociaţiile nu sunt sprijinite, ci ele sunt trimise în mod aprioric sub incidenţa Codului Penal, atunci când citim pe pagina de internet că: „Preşedinţii asociaţiilor sunt obligaţi să aducă la cunoştinţa membrilor asociaţiei drepturile şi obligaţiile acestora, conform OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, în caz contrar considerându-se că aceştia încurajează practicile ilegale de control, acest lucru putând fi asimilat cu fapta prevăzută la art. 48, alin. 2 Cod Penal.”
Este de mult timpul pentru o schimbare majoră în relaţiile dintre Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi organizaţiile neguvernamentale de profil.
Asociaţia Pro Consumatori aşteaptă de la ANPC nu doar sprijin financiar acordat asociaţiilor, conform legii, ci şi un sprijin etic, un vot de încredere pentru munca acestora, considerarea lor drept parteneri preţioşi în activitatea de protecţie a consumatorilor.
Suntem convinşi că modul în care vedem situaţia este obiectiv, pertinent şi s-ar cuveni să genereze o reacţie adecvată, la fel de pertinentă şi de obiectivă.
“ANPC este o instituţie moartă pentru consumatori, decesul acesteia a avut loc în urmă cu 10 ani, când a susţinut interesele băncilor prin OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. ANPC este responsabilă de cele peste 17.000 de procese dintre consumatori şi bănci care au provocat pierderi mari consumatorilor şi au dus la apariţia unei noi profesii – specialistul în insolvenţa persoanelor fizice, poate asta s-a şi dorit în anul 2010, ruinarea a mii de români şi crearea a 25 de specialişti în insolvenţa persoanelor fizice, care să lucreze în ANPC. Nimic nu se va schimba la această instituţie fundamentală a statului atât timp cât va rămâne în coordonarea ministrului economiei. ANPC trebuie reorganizată după modelul Consiliului Concurenţei şi pusă în relaţie de subordonare cu Parlamentul României, iar activitatea de supraveghere a pieţei pentru noua instituţie să se facă asupra tuturor entităţilor economice implicate în lanţul alimentar de la fermă la furculiţa consumatorului. Toţi preşedinţii acestei instituţii după anul 2010 nu au dus o politică pro consumatori în sensul apărării drepturilor şi intereselor consumatorilor, ci o politică împotriva acestora! În ultimii ani, ANPC prin numeroase propuneri legislative a reuşit să preia toate activităţiile specifice asociaţiilor de consumatori, cum ar fi: informarea şi educarea consumatorilor, consultanţa de specialitate, soluţionarea alternativă a litigiilor şi insolvenţa persoanelor fizice. De fapt, ANPC ar vrea să le facă pe toate, însă nu face nimic pentru a-i proteja pe consumatori! Actualul preşedinte al ANPC nu doreşte să sprijine financiar asociaţiile de consumatori aşa cum prevede legea de organizare şi funcţionare a acestei instituţii. În concluzie, actuala conducere a ANPC duce aceeaşi politică păguboasă ca a predecesorilor săi, ba mai mult, îşi doreşte şi dispariţia asociaţiilor de consumatori!” conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC.
Atașăm prezentei susținerea comisarului european pe justiție, consumatori și egalitate de gen dna. Vera Jourova, în legătură cu necesitatea finanțării asociațiilor de consumatori, ca răspuns la scrisoarea deschisă adresată Comisiei Europene de directorul general al Organizației Europene a Consumatorilor(BEUC) față de lipsa totală de susținere din partea statului a asociațiilor de consumatori din România și Ungaria.
Scrisoarea deschisă a fost depusă la registratura urmatoarelor instituții și partide: Secretariatul General al Guvernului României, Ministerul Economiei, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, Partidul Social Democrat, Partidul Alianța Liberalilor și Democraților, Partidul Național Liberal, Partidul Uniunea Salvați România și Partidul Mișcarea Populară.
Vezi DOCUMENTE: https://eccromania.us2.list-manage.com/track/click?u=df2bfe94da6804bc2167db1db&id=6a3e47c338&e=c38b21f419
