„Bine ati venit in 2017 si în Trump-mania, o lume unde tweet-urile stabilesc agenda la intamplare prin SUA si unde a fi iesit din comun este noul trend”, afirma Steen Jakobsen, economist sef Saxo Bank
Carusel riscant – Analiza de John J Hardy, Head of FX Strategy, Saxo Bank
Direcția dolarului SUA este chestiunea cheie pentru 2017, deoarece o valută care a crescut cu 20% în ultimul an va declanșa o reacție, iar de la viitoarea administrație Trump ne putem aștepta să arunce peste bord dogma veche de 20 de ani cum că un dolar puternic este în interesul SUA.
„Nu putem ignora vocile populiste din SUA, dar, de asemenea, nu trebuie să le trecem cu vederea nici în Europa în an electoral. Dar stați liniștiți, acesta e finalul unui ciclu, nu un nou început”.
„Pe măsură ce trece timpul, să ne așteptăm la o doctrină Trump care este un amestec de Nixon și Reagan și mare atenție la volatilitatea crescută”.
Bine ați venit în 2017 și în Trump-mania, o lume unde tweet-urile stabilesc agenda la întâmplare prin SUA și unde a fi ieșit din comun este noul trend. În toată munca noastră de a ghici ce va face Donald Trump și care-i sunt noile politici, chestiunile cheie, însă, rămân aceleași:
Care este direcția generală a dolarului SUA?
Încotro se îndreaptă valuta și creșterea din China în 2017?
Dubla lovitură Brexit/Trump este sfârșitul unui ciclu sau începutul a ceva nou?
Care este cea mai importantă întrebare din cele trei? Direcția dolarului american. Avem o lume economică așa de simplificată, sau o piață atât de globalizată, că dolarul reprezintă în exces 75% din toate tranzacțiile la nivel mondial.
Deci, când dolarul SUA a crescut cu peste 20% de la an la an – așa ca acum – va exista o „reacție” la „acțiune”. Această reacție va fi o încetinire considerabilă a creșterii în cazul dobânzilor mai mari decât se prognozase, determinate de SUA (care reduce creșterea potențială) și indirect prin reducerea creșterii globale, căci povara grea a unei Americi dominate de datorie face rău capacității piețelor emergente de a-și răscumpăra împrumuturile excesive în dolari.
Băncile străine au împrumutat 3,6 trilioane $ companiilor din piețele emergente, iar aproape 50% din această sumă e către China, deci chestiunile unu și doi sunt interconectate.
Riscul de recesiune este în creștere. Bunii mei prieteni de la NedBank, Africa de Sud, Neels Heyneke și Mehul Daya, au cel mai bun model de recesiune pe care l-am văzut, ce combină condiții monetare cu indicatori. Citirea curentă: 60% probabilitate de recesiune față de un consens al pieței de doar 5-8%.
Acesta e un risc mare deoarece se știe că lichidările bursiere au loc mai ales în vremuri de recesiune. Declinul prognozat ar fi de 25-40% dacă recesiunea lovește economia SUA.
Nu putem ignora vocile populiste din SUA, dar, de asemenea, nu trebuie să le trecem cu vederea nici în Europa în an electoral. Dar stați liniștiți, acesta e finalul unui ciclu, nu un nou început. Lumea nu va avansa cu o agendă de granițe închise, anti-globalizare și restricții comerciale și împotriva competiției, dar, cu toate acestea, aceste forțe trebuie respectate, mai ales că se poate observa o schimbare de leadership la nivel mondial.
Faptul că Trump aduce America „acasă” în ceea ce privește comerțul, trupele de peste ocean, NATO și schimbarea unei politici față de China care există din anii 70, toate acestea vor avea consecințe. Cancelarul german Angela Merkel este acum liderul de facto al lumii dezvoltate, o poziție pe care nu și-a dorit-o niciodată și în care nu se simte confortabil în an electoral pentru Germania. China va umple orice gol lăsat în urmă de către schimbarea de curs a SUA.
Conducerea chineză pare mai „deschisă” ca oricând în legătură cu politica externă și investițiile, parțial datorită oportunităților și parțial din cauza unei nevoi disperate de a distrage atenția de la datoria internă în continuă creștere și ieșirile de capital.
Cel mai probabil, China va continua să slăbească CNY și CNH în ritmul de 5-10% – probabil gradual, dar, dacă este obligată, și printr-o altă „devalorizare” ca ripostă la politica SUA.
Viitoarea administrație Trump, în mod clar, din punctul meu de vedere, va urma o politică a „dolarului SUA slab”
Întreaga retorică legată de faptul că valuta Chinei e prea slabă sugerează, desigur, că USD e prea puternic. Dar – așteptați, numai – Trump va schimba și doctrina că „un dolar puternic este în interesul SUA”, valabilă de la mijlocul anilor 90 când a fost lansată de Secretarul Trezoreriei americane de pe vremea lui Bill Clinton, Robert Rubin (deși, de fapt, nu a fost niciodată strategia executată).
Aceasta evocă anii 70 și doctrina lui Nixon din august 1971 când secretarul trezoreriei John Connally a introdus o suprataxă unilaterală pe toate importurile impozabile, o reducere de 10% a cheltuielilor aferente asistenței străine, a închis „fereastra pentru aur” (deci USD nu mai era o monedă liber convertibilă în aur) și a impus un moratoriu de 90 de zile pe salarii și prețuri.
Pare că doctrina lui Trump adoptă acest tipar pentru noul impozit pe profit și pentru politicile comerciale, așa cum au fost exprimate pe Twitter de către președintele ales.
Da, pare foarte mult că anii 70 s-au întors – atunci când politica SUA era legată de marile afaceri, granițe închise, recesiune (1973-75) și un regim al dolarului american ce ar putea fi definit de celebrele cuvinte ale lui Connally adresate miniștrilor de finanțe europeni la întâlnirea G-10 de la Roma: „Dolarul e moneda noastră, dar e problema voastră”. Acesta a distrus sistemul Bretton Wood și a cimentat devalorizarea cu 20% a dolarului.
Primul trimestru ne va aduce câteva indicii, dar pe măsură ce timpul trece, așteptați-vă la o doctrină Trump care este un amestec de Nixon și Reagan și atenție la volatilitatea crescută. Totuși, concluzia adevărată pentru întregul an 2017 poate fi că riscurile geopolitice contează.
Bine ați venit la începutul sfârșitului pentru era pretinde-și-extinde a politicii monetare!
***
Marea Britanie, luată pe sus – Analiza de Christopher Dembik, Director Analiză Macro, Saxo Bank
Începutul lui 2017 este presărat cu riscuri politice printre care alegerile prezidențiale din Germania și alegeri generale în Olanda. Însă Marea Britanie este cea care ne oferă cea mai mare amenințare dintre toate – Brexit.
„Până acum, cel mai vizibil efect al Brexit a fost deprecierea lirei sterline – a scăzut cu aproape 17% față de dolar.”
„Faptul că a optat pentru un Brexit dificil arată că Marea Britanie ar avea nevoie să schimbe complet structura economiei sale până în 2019.”
Dintre toate evenimentele politice care vor avea loc în primul trimestru (alegerile prezidențiale din Germania pe 12 februarie, alegeri generale în Olanda pe 15 martie), aplicarea articolului 50 de către Marea Britanie la finalul lui martie va fi cu siguranță cel mai riscant, din cauza ponderii economice a Marii Britanii și a zonei euro, a căror cotă combinată în PIB-ul global în USD este de 3,9% și, respectiv, 15,7%.
Până acum, cel mai vizibil efect al Brexit a fost deprecierea lirei sterline (celălalt factor ce explică deprecierea este marele deficit de cont curent al Marii Britanii, care este aproape de 7% din PIB). GBP a scăzut cu aproape 17% față de dolar și cu 9,3% față de euro, din 23 iunie încoace. Tendința descendentă a avut loc în două etape, prima după referendum și apoi ca urmare a discursului primului ministru Theresa May la Congresul Partidului Conservator din 30 septembrie când aceasta a favorizat în mod clar opțiunea pentru un Brexit dificil.
Cu siguranță este prea devreme să vorbim despre emergența unei noi filosofii politice în Marea Britanie. Se poate, admite, însă, că Theresa May a analizat exhaustiv motivele pentru victoria lui „NU” la referendum și a început să formuleze soluții posibile pe care va trebui să le dezvolte mai departe în următoarele luni. Contrar predecesorilor săi, care au promovat un stat minimal, ea consideră că guvernul e soluția, nu problema. Acesta trebuie să aibă trei obiective principale:
- reducerea inegalităților financiare și geografice care au crescut atât de mult până la punctul în care, în ultimii ani, cota de venit a primilor 1% a crescut la nivelul de acum 80 de ani, la 14%, față de punctul cel mai scăzut istoric de 6% în anii 70;
- reglementare financiară sigură și solidă pentru a limita comportamentul egoist care a dus la marea criză financiară;
- folosirea cheltuielilor publice drept tampon împotriva șocurilor interne și externe, cum e procesul de a ieși din UE.
Această gândire economică pare să fie direct influențată de experiențele lui Chamberlain și Roosevelt din anii 20 și începutul anilor 30 și susține capitalismul moral care este o rămășiță a paternalismului din Marea Britanie a secolului 19.
Theresa May aduce multe speranțe, dar este mult prea devreme să-i judecăm politicile de vreme ce încă nu a livrat nimic. Faptul că a optat pentru un Brexit dificil arată că Marea Britanie ar avea nevoie să schimbe complet structura economiei sale până în 2019 (data efectivă a ieșirii din UE), care este, evident, un răstimp foarte scurt. Economia britanică se îndreaptă către cea mai provocatoare perioadă cunoscută de la Al Doilea Război Mondial încoace.
În principal sunt trei chestiuni economice imediate ce vor apărea în 2017:
- Creșterea inflației. Rata de schimb mai mică a GBP, care va persista cu siguranță, duce la o inflație mai mare prin importuri (previziune de 2,4% în 2017 și 2,5% în 2018) care va dăuna puterii de cumpărare a gospodăriilor. Creșterea inflației este, de asemenea, accentuată de prețurile globale mai mari ale mărfurilor (+4,70% în noiembrie 2016 în comparație cu noiembrie 2015). Până acum, creșterea salariilor a fost îndeajuns de mare (+2,3% conform ultimelor date) pentru a compensa parțial inflația mai mare, dar s-ar putea să nu fie așa în 2017 dacă prognozele legate de inflație se confirmă. Totuși, pe termen mediu, e posibil ca GBP mai scăzută să favorizeze substituția bunurilor importate cu bunuri produse local, acolo unde e posibil. Cu toate acestea, câștigul în termeni de putere de cumpărare nu va fi atât de substanțial;
- Îngrijorări legate de salarii. Într-o perioadă economică normală, ocuparea deplină a forței de muncă este de așteptat să ducă la salarii mai mari, dar e posibil să nu fie cazul acum, căci companiile britanice ar putea fi încurajate să amâne angajările datorită condițiilor economice nesigure. Declanșarea Articolului 50 va avea, probabil, un efect psihologic semnificativ asupra companiilor britanice și va avea ca rezultat o blocare a angajărilor. Unii observatori indică rezistența pieței muncii ca dovadă că Brexit nu are consecințe reale. Totuși, aceștia uită că evenimentele au nevoie, de obicei, de șase luni pentru a avea un impact asupra pieței muncii, chiar și atunci când aceasta e flexibilă, ca în Marea Britanie. Așadar, va fi necesar să așteptăm publicarea datelor cu privire la șomaj de la ONS pe 18 ianuarie și apoi în februarie pentru a evalua cu adevărat starea pieței muncii din Marea Britanie;
- Competitivitatea e în joc. În teorie, deprecierea lirei ar trebui să ajute economia britanică în această perioadă de nesiguranță, dar câștigul real rămâne limitat pentru că elasticitatea prețurilor exporturilor este scăzută. Într-adevăr, un studiu condus de Oficiul de Responsabilitate Bugetară concluzionează că o scădere de 1% doar a prețului relativ are ca rezultat o creștere de 0,41% a exporturilor (cu excepția produselor petroliere) după nouă trimestre. Prin comparație, o scădere similară duce la o creștere de 0,8% a exporturilor în Franța.
Așadar, se poate concluziona că profitul prognozat în competitivitatea prețurilor pentru companiile britanice din cauza scăderii GBP nu va fi atât de decisiv precum s-a afirmat deseori. Impozitul mai mic pe profit poate constitui un stimulent pentru companiile britanice de a investi pe termen scurt, dar, pe termen mediu, Marea Britanie va trebui să implementeze un plan ambițios de reindustrializare dacă nu va reuși să ajungă la un acord favorabil de asociere cu UE. Acest plan ar însemna cheltuieli necontrolate finanțate prin deficit ce ar crește povara datoriei într-un context al tensiunilor din piețele de obligațiuni (randamentul pe 10 ani al obligațiunilor suverane din Marea Britanie s-a înmulțit cu 2,3 de la cel mai scăzut punct anual al său) și cu siguranță o nouă scădere a ratingului de creditare pentru țară.
Europa Centrală și de Est: cel mai bun aliat al Marii Britanii
Pe parcursul negocierilor cu UE, Marea Britanie se va confrunta negreșit cu intransigența multor țări, mai ales Franța, deși actualul guvern poate avea o mai mică influență la nivel european din cauza alegerilor prezidențiale din aprilie. La prima vedere, balanța de putere este mai favorabilă UE decât Marii Britanii, căci exporturile europene către Marea Britanie însumează doar 3% din PIB-ul UE, în timp ce exporturile britanice către UE reprezintă în jur de 13% din PIB-ul Marii Britanii. Totuși, Theresa May va putea conta pe susținerea țărilor din Europa Centrală și de Est. Acestea se confruntă cu probleme cruciale în acest trimestru. Prima se leagă de un USD mai puternic care nu este, din punctul nostru de vedere, un risc financiar important în regiune. Într-adevăr, totalul datoriei denominate în USD ca pondere din PIB este destul de mic în ECE. Cele mai expuse țări din ECE sunt Polonia și Cehia unde ajunge la aproape 10% din PIB, ceea ce e rezonabil în comparație cu Chile (peste 35% din PIB) și Turcia (în jur de 25% din PIB).
A doua problemă are legătură cu posibilul impact economic al Brexit în ECE. Cehia și Slovacia sunt printre cele mai importante destinatare ale investițiilor Marii Britanii din regiune și ar putea, așadar, să fie cele mai penalizate în eventualitatea unui Brexit dificil. Pe termen scurt, decizia de a ieși din UE nu a afectat semnificativ fluxurile de investiții. Construcția unei noi fabrici Jaguar Land Rover în vestul Slovaciei, care ar trebui să intre în producție în 2018 și să contribuie puternic la creșterea PIB-ului și la ocuparea forței de muncă, este încă în conformitate cu planul.
Totuși, pe termen mediu, există o adevărată nesiguranță cu privire la prezența continuă a companiilor britanice în regiune (peste 300 de firme din Marea Britanie operează în Cehia care este un hub pentru intrarea în țările învecinate). Această dependență economică reprezintă un avantaj cheie pentru guvernul britanic, care ar putea negocia susținerea țărilor ECE pe parcursul procesului de negociere (cu privire la drepturile de a desfășura activitatea în altă țară, de exemplu) la schimb cu menținerea investițiilor britanice. Pe de o parte, diplomația britanică nu a negociat niciun acord comercial important din 1973 încoace și nu mai are echipele cu care să facă asta. Pe de altă parte, știe cum să dividă și să conducă, ceea ce sugerează că Marea Britanie ar putea, în cele din urmă, să performeze peste așteptări prin obținerea unor concesiuni substanțiale de la țările europene aliate DACĂ Brexit are loc, ceea ce e departe de a fi o chestiune sigură.
***
Reechilibrarea – Analiza de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy, Saxo Bank
După ce mărfurile au început să aibă din nou parte de câștiguri în 2016, trebuie să le fie luate din cale câteva obstacole pentru ca performanța să se extindă și în 2017, unul dintre acestea fiind capacitatea producătorilor de petrol de a îndeplini reducerile promise și necesare pentru a reechilibra piața.
„În 2017, țițeiul va căuta să capitalizeze și mai mult bazându-se pe perspectiva că piața se va reechilibra în sfârșit, pe măsură ce oferta scade pentru a se adecva cererii”.
„Luând în considerare toate aspectele, din punctul nostru de vedere prețul mediu al țițeiului Brent va crește la 54$/baril în 2017 de la 45$/baril în 2016”.
Indicele Bloomberg al mărfurilor a trecut la profit în 2016 pentru prima dată în șase ani. Reprezentând performanța mărfurilor importante, cu o treime la energie, metale și agricultură, câștigurile au fost concentrate în domeniul metalelor industriale și al energiei.
Există câteva obstacole ce trebuie îndepărtate cu succes pentru ca această performanță să se continue și în 2017. Donald Trump va deveni președintele SUA pe 20 ianuarie, iar piața va fi cu ochii pe el și pe planurile sale de a revitaliza creșterea SUA. Deși Trump ar putea avea succes în prezentarea unor politici care să ajute creșterea, riscul unui război comercial, mai ales cu China, comportă riscul de a afecta creșterea mondială și cererea pentru mărfuri.
Când vine vorba de a evalua perspectiva pentru cererea de mărfuri, China va primi multă atenție, ca de obicei. Lupta din ce în ce mai intensă împotriva poluării, care părea să fi ieșit de sub control în decembrie trecut în partea de nord a Chinei, în combinație cu temeri legate de valută și de lichidități poate reduce creșterea și, ulterior, creșterea cererii, mai ales pentru metale industriale.
Sectorul energetic va fi subiectul unei atenții împărțite. Piața americană de gaze naturale va fi determinată de severitatea iernii din SUA și de cererea ulterioară pentru gaz. Piața petrolului, între timp, se va concentra pe capacitatea producătorilor Opec și non-Opec să livreze reducerile de producție promise în timp ce țin sub observație și nivelurile de producție din țările ce nu sunt cuprinse în acordul din noiembrie, mai ales Libia, Nigeria și SUA.
Cel mai mare pericol pentru petrol în primul trimestru vine dintr-o posibilă lichidare long ca urmare a creșterii rapide a pariurilor futures optimiste la un record pe parcursul lunii decembrie.
În 2017, țițeiul va căuta să capitalizeze și mai mult bazându-se pe perspectiva că piața se va reechilibra în sfârșit, pe măsură ce oferta scade pentru a se adecva cererii. Aceasta se bazează pe presupunerea că producătorii Opec și non-Opec vor îndeplini reducerile promise și necesare pentru a echilibra piața.
Nimic nu e simplu, mai ales când e vorba de piața petrolului. Deși în primul trimestru din 2017 cel mai probabil țițeiul Brent va rămâne peste 50$/baril, piața își va îndrepta atenția din ce în ce mai mult către îndeplinirea reducerilor de producție.
Având în vedere istoria negativă a Opec în ce privește respectarea țintelor sale de producție declarate, posibilitatea creșterii producției în Libia sau Nigeria și reacția colectivă probabilă a producătorilor americani de uleiuri din șisturi bituminoase, e posibil ca traiectoria ascendentă a minimelor mai ridicate și a vârfurilor să aibă parte de provocări în câteva situații.
Acest lucru s-ar putea întâmpla chiar în primul trimestru, luând în considerare doar poziția long combinată de aproape 900 milioane barili pentru țițeiurile WTI și Brent. O poziție cu o asemenea dimensiune record necesită menținerea unei volatilități scăzute și a conformității. Orice eșec a oricăreia dintre cele două cerințe ar putea declanșa o scădere rapidă în care petrolul s-ar putea prăbuși cu 5 până la 10$.
Ne așteptăm, totuși, ca atât producătorii Opec, cât și cei non-Opec să reducă producția, dar nu cu sumele convenite. Acest lucru probabil va întârzia procesul de reechilibrare, creând așadar riscul de corecții ale prețului pe parcursul anului.
Evenimente din afara pieței vor juca, de asemenea, diferite roluri în stabilirea prețului petrolului. Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale din SUA cu un program care promitea tăieri de impozite și creșterea cheltuielilor în infrastructură pentru a stimula economia. Aceste promisiuni au dus până acum la un dolar mai puternic și a declanșat o rotație importantă a obligațiunilor, pe măsură ce riscurile de inflație în SUA au fost reevaluate.
Riscul protecționismului, un dolar mai puternic și costul mai mare de finanțare ar putea să însemne probleme pentru unele economii din piețe emergente, influențând astfel cererea de petrol. Peste toate acestea vine riscul reintroducerii sancțiunilor împotriva Iranului, deci piața petrolului va oferi, probabil, încă un an de evenimente importante în piață.
Luând în considerare toate aspectele, din punctul nostru de vedere prețul mediu al țițeiului Brent va crește la 54$/baril în 2017 de la 45$/baril în 2016. Cel mai mare preț al anului (în jur de 60$) se va observa, probabil, pe parcursul celui de-al doilea trimestru, după care producția SUA în creștere și neprelungirea reducerilor producției Opec vor duce piața la stabilirea unui interval.
| Țiței | |
| Avantaj | Dezavantaj |
| Petrolul are nevoie de 55$-65$/baril pentru a atrage noi investiții pentru a face față cererii în creștere
|
Producătorii Opec și non-Opec nu îndeplinesc reducerile de producție promise |
| Instabilitatea geopolitică crește în țările exportatoare cheie
|
Exporturi în creștere din Nigeria și Libia și finalul declinului producției SUA |
| Donald Trump reintroduce sancțiuni împotriva Iranului | Corecția dezordonată a unei poziții long record de futures deținută de fonduri speculative |
| Creșterea mai lentă a piețelor emergente (Fed agresiv, război comercial) | |
Aurul s-a întors la profit în 2016 pentru prima dată în patru ani. Dar, pentru că anul este împărțit în mod clar în două jumătăți, perspectiva de la începutul lui 2017 este o copie a sentimentului negativ față de metalele prețioase observat la începutului lui 2016.
Promisiunile viitoarei administrații SUA pentru politici care să ajute creșterea au declanșat o rotație importantă a obligațiunilor către acțiuni în timpul ultimului trimestru din 2016. Perspectiva câtorva creșteri ale dobânzii din partea Rezervei Federale combinată cu creșterea randamentelor obligațiunilor, dolarul mai puternic și prețurile mai mari ale acțiunilor, toate acestea au ajutat la schimbarea perspectivei pentru aur și a determinat un exod masiv din investițiile de „hârtie”.
Fondurile speculative au redus o poziție long record în futures pentru aur cu 85%, în timp ce investitorii în produse tranzacționate la bursă au scos 225 de tone din cele 600 ce au fost cumpărate în timpul primelor 10 luni ale lui 2016.
Traiectoria dolarului, mai ales față de EUR și JPY, rămâne neclară, dar luând în considerare posibilitatea de creștere a dolarului, prognozăm turbulențe viitoare limitate din această creștere. În timp ce așteptăm să vedem dacă speranțele vor fi înlocuite de acțiune de către noua administrație SUA, creșterea rapidă a randamentelor obligațiunilor ca urmare a alegerilor prezidențiale americane din noiembrie își va fi urmat cursul. Combinarea acesteia cu prognozele unei inflații în creștere ar putea duce la randamente reale relativ atenuate.
Corelația inversă strânsă dintre aur și dolar și randamentele reale SUA a creat multe turbulențe în ultimele luni ale lui 2016.
Deși președinția lui Trump a fost inițial percepută ca fiind negativă pentru metalele de investiții, noi preconizăm câteva viitoare riscuri ce ar putea schimba această impresie. Ascensiunea votului populist, ce ne-a adus Brexit și victoria lui Trump, va crește nesiguranța înaintea alegerilor cheie din Germania, Franța și Olanda. În SUA, riscul unui război comercial, mai ales cu China, și o politică externă dusă pe Twitter ar putea crea cerere pentru active sigure.
Eșecul aurului de a întrerupe tendința descendentă din 2011 în câteva ocazii anul trecut fac ca metalul să fie în căutare de sprijin. A găsit susținere la 1,125$/uncie după corecția de 76,4% adusă de redresarea din perioada decembrie 2015 – iulie 2016. Aurul ar putea fi provocat la începutul lui 2017, dar pe măsură ce unii dintre cei mai negativi factori încep să se atenueze, este posibilă stabilirea unei baze în primul trimestru.
În T1, aurul este țintuit în intervalul 1,100$ – 1,200$/uncie, cu o prognoză de final de an la 1,325$/uncie.
| Aur (metale prețioase) | |
| Avantaj | Dezavantaj |
| Evaluarea pieței pentru o creștere SUA prea mare și un FOMC prea agresiv | Promisiunea lui Trump de generare a creșterii determină o rotație continuă a obligațiunilor în acțiuni |
| Inflația globală crește mai repede decât se estimase | Cerere mai slabă din India în urma crizei numerarului |
| Noile turbulențe de pe piața de capitaluri proprii duc la randamente mai scăzute ale obligațiunilor | “Expresul de paritate” duce EURUSD la €1 |
Metalele industriale au condus redresarea mărfurilor la finalul lui 2016 pe baza cererii puternice din China și a speranțelor de după victoria lui Trump pentru o creștere mai mare în SUA și o cerere ulterioară mai mare. Fiind tranzacționat lateral timp de peste un an, cuprul a sărit cu aproape 15% în noiembrie și decembrie. Alegerea lui Trump și promisiunea de a stimula cheltuielile în infrastructură au ajutat foarte mult la declanșarea unei creșteri importante a cererii speculative pe piețele la termen din New York, Londra și Shanghai.
Din punct de vedere fundamental, preconizăm un an în care creșterea ofertei va fi cel mai probabil atenuată, ceea ce face ca piața să fie susținută atâta vreme cât China își menține cererea încă puternică pentru cupru. Însă acest lucru s-ar putea schimba după ce, în decembrie trecut, China a dat semne că ar putea permite o creștere mai slabă pentru a-și repune finanțele sub control.
Este improbabil ca Trump să aducă o stimulare a cererii îndeajuns de puternică pentru a justifica creșterea recentă a prețurilor cuprului. Chiar dacă promisiunea sa legată de infrastructură se îndeplinește, e posibil să nu se materializeze înaintea următorului an financiar din SUA care începe pe 1 octombrie și atunci ar fi răspândită pe câțiva ani. La acestea se adaugă riscul pentru cererea din piețele emergente la pericolul războaielor comerciale și protecționismului, așa încât vedem o creștere limitată a cuprului peste vârful din 2016 la 2,75$/lb la cuprul superior, și vedem un risc de corecție înapoi către 2,25$/lb.
***
Carusel riscant – Analiza de John J Hardy, Head of FX Strategy, Saxo Bank
De la speculațiile intense legate de felul în care se va concretiza noua politică a SUA, până la întrebările existențiale pe care și le pune Uniunea Europeană într-un calendar aglomerat de alegeri prin Europa, traderii de valute au o listă extrem de încărcată de întrebări pentru anul abia început.
“Dobânzile reale din SUA riscă să devină negative, deoarece creșterea nominală o va depăși pe cea reală.”
“Incertitudinea privind viitorul politic și chiar existențial se va întoarce în forță în 2017.”
În timp ce prezentăm aceste exercițiu trimestrial, venit acum chiar la început de 2017, merită să recapitulăm evenimentele cheie petrecute cu valutele în 2017. Anul pe care l-am lăsat în urmă a fost marcat, într-o anumită măsură, de drame și răsturnări de situație. Asta nu că 2017 n-ar promite alte schimbări de direcție: anticiparea evenimentelor de piață în 2017 va aduce cu siguranță mișcări semnificative, mai ales dacă prognozele făcute la final de an se vor dovedi eronate.
Valutele au fost în centrul atenției tot anul 2016 pe piețele de asseturi. Anul a început în galop, din cauza faptului că yuanul s-a devalorizat sub… atenta grijă a guvernului de la Beijing. Banca Japoniei a făcut și ea o mișcare supriză, greșită, ducând dobânda în teritoriul negativ, ceea ce a fost primit cu un val de tranzacții short pe yen, după un selloff inițial brusc. După aceea, piețele de asseturi și-au revenit puternic, iar întărirea dolarului a intrat în linie dreaptă până spre finalul anului, bazându-se pe asigurarea Fed-ului că nu își va respecta calendarul de creșteri de dobândă și după ce China a declarat susținerea renminbi. Apoi, desigur, am avut votul surpriză Brexit din 23 iunie, odată cu tot ce a urmat, inclusiv dezastrul pentru lira sterlină.
Mai târziu, pe parcursul anului, după o creștere agravantă a yenului, Banca Japoniei s-a văzut răzbunată pentru că noul său grafic de profit s-a potrivit perfect cu creșterea dobânzilor la nivel global în Q4. Această creștere a căpătat noi dimensiuni, odată cu câștigarea alegerilor prezidențiale din SUA de către Donald Trump, la 8 noiembrie 2016.
Această victorie a reiterat urgența unei noi politici a SUA, o politică menită să aducă din nou dolarul în fața reflectoarelor. Una peste alta, pe tot parcursul anului, valutele din piețele emergente au ieșit victorioase, parțial datorită căderii dobânzilor în prima parte a anului, dar și datorită stingerii efectelor Armageddonului japonez – devalorizarea yuanului – ceea ce a dus la stabilizarea unor prețuri la mărfuri (unele chiar au crescut vertiginos).
După un 2016 mai ceva ca un film de acțiune, în care am văzut dolarul SUA ajungând la un nivel record pe ultimii 13 ani, tranziția către 2017 este una plină de necunoscut. Mai jos, încercăm să cristalizăm câteva dintre direcțiile pe care le considerăm viabile pentru acest an, deși credem că 2017 are toate șansele să devină un adevărat carusel încărcat cu acțiune, politici și riscuri venind din aproape toate părțile.
Sunt politicile lui Donald Trump cuprinse deja în prețuri? Vor continua ele să întărească dolarul?
Sunt vremuri grele pentru analiștii americani: dolarul crește, pe măsură ce înaintăm în 2017 și, în grafice, arată cea mai semnificativă creștere din ultimii 13 ani. Piețele au anticipat faptul că Trump ar putea provoca o “euforie” economică pe stilul Reagan – reducerea taxelor, în special pentru corporații și creșterea cheltuielilor publice, ceea ce ar încuraja investițiile interne. Diferențele dintre Reaganomics – în anii 80 – și Trumpnomics, în 2017, sunt multiple. Pe atunci, balanța internă a SUA, publică și privată, era jumătate din cât este azi, iar dobânzile se pregăteau de o cădere seculară. Acum? Dobânzile au înregistrat niveluri minime record, iar economia este îndatorată cât se poate. Pe scurt, dobânzile mai mari s-ar pune de-a curmezișul oricărei creșteri economice și ar strîmtora creditarea, încetinind orice impuls pozitiv posibil. Partea riscantă este sincronizarea: vedem ceva mișcări potrivinice în Q1, sau subestimăm capacitatea economiei americane de a perpetua spiritul unui animal muribund? Ca de obicei, traderii trebuie să stea în expectativă. S-ar putea totuși ca noua președinție și Trumpnomics (sau Reaganomics 2.0 – până la urmă, unii dintre consilieri lui Reagan sunt și ai lui Trump) să genereze un impuls pe baza reducerii taxelor și stimulării fiscale – chestiuni pe care piața le-a inclus deja în preț. Fed-ul ar putea considera că acest lucru nu este în pas cu graficul (e ceva ce vine din urmă, chiar), în vreme ce inflația continuă să se consolideze, poate și pe fondul politicii Chinei de a elimina supraproducția din anumite industrii cheie.
Pe măsură ce vor trece zilele, orice inflație sau creștere economică va fi văzută drept una de “tip rău”, cu prețuri crescând numai din cauza presiunii interne și o inflație depășind nivelul creșterii reale. Dobânzile reale din SUA, cu alte cuvinte, riscă să devină tot mai… negative, deoarece creșterea nominală o va depăși pe cea reală. Această dinamică negativă a dobânzii reale va determina și cursul dolarului, care ar putea să atingă un nou vârf în Q1 sau Q2, după lunga sa creștere de la valorile mici istorice din 2011.
Tulburările politice din UE vor genera o nouă criză politică și financiară în Europa?
Incertitudinile care amenință viitorul UE și chiar existența Uniunii însăși vor reveni în forță în 2017, după perioada în care BCE a ținut continentul pe aparate, perioadă începută în 2012, administrându-i morfină monetară. Avem alegeri în Olanda în martie, în aprilie în Franța și în toamnă în Germania. Peste toate acestea, există riscul unor alegeri anticipate în Italia, după ce referendumul premierului Matteo Renzi a eșuat și poate chiar și în Grecia, unde se pregătește un nou aranjament de bailout.
Ne așteptăm ca euro să atingă o valoare minimă prag la începutul anului sau, posibil, imediat după alegerile din Franța, deși s-ar putea ca acestea să nu genereze chiar atâta volatilitate câtă așteaptă traderii. Oricum, viitorul monedei unice e marcat de incertitudine generată de forțele politice, chiar dacă BCE ține pedala accelerației la podea. E necesară o dezbatere asupra cadrului instituțional al UE, dar acest proces ar putea lua ani întregi, chiar dacă nicio țară nu părăsește Uniunea în următoarele 12 luni.
Politica monetară chineză – ce urmează?
Se știe despre guvernul chinez că, dincolo de orice, îi place să creadă că deține controlul asupra destinului economic al Chinei, însă alegerile de politici monetare – sub semnul fatidic al creșterii economice continue – sunt tot mai proaste. Suflul nou printre cei care doreau să economisească a fost risipit, astfel încât a dispărut ideea unei economii bazate pe consum și s-ar putea să asistăm la închiderea unor mari companii de stat, odată cu generarea unui stres în sistemul financiar. Evenimentul politic major al anului vine abia în octombrie – plenara Comitetului Central, un eveniment cheie care stabilește conducerea Chinei pe următorii cinci ani.
Până atunci, cel puțin, ideea generală este că vom observa o continuare a căderii CNY (yuanul chinezesc) – un yuan slab ajută China să iasă din enorma datorie creată în ultimii ani. Dar e din ce în ce mai evident că acest lucru afectează și fluxurile de capital: cei care vor să scoată bani din țară pot trage liniștiți o linie continuă, știind că yuanul va avea mâine un curs mai slab decât azi. S-ar putea totuși ca Beijingul să nu aștepte până în octombrie și să decidă o devalorizare accentuată imediat după Anul Nou Chinezesc – 28 ianuarie.
Sunt politicile de control al capitalului aplicate de Beijing în 2016 o simplă măsură coercitivă sau pregătesc terenul tocmai pentru această devalorizare? Poate că nu, dar politica valutară chineză ar putea cunoască o perioadă de haos în 2017, dacă Beijingul alege calea devalorizării dramatice.
Cât de jos poate merge yenul japonez, pe baza noii politici a Băncii Japoniei?
Yenul japonez a fost centrul atenției spre finalul anului trecut, când anunțatele politici de control ale Băncii Japoniei au coincis cu creșterea dobânzii. Momentul a fost alimentat și de alegerile din SUA, care au dus și mai sus dobânda, ceea ce înseamnă că adevărata creștere s-a reflectat în yen, nu în obligațiuni sau alte instrumente cu venit fix. Cu alte cuvinte, când elanul acesta se va pierde – în 2017, yenul va începe să cadă din nou.
Alte aspecte demne de urmărit vor fi nivelul inflației din Japonia și angajamentul guvernului în stimularea fiscală. Noual politcă a Băncii Japoniei presupune un transfer de control al balanței de la Bancă spre guvern, ceea ce ar putea aduce și o stimulare fiscală. Dar, văzând yenul cum se devalorizează galopant, stimularea fiscală s-ar putea să nu mai fie prioritară pentru că va crește inflația. Premierul Shinzo Abe ar putea fi nevoit să facă o alegere grea: măsuri de stimulare fiscală sau reforme de politică fiscală. Orice ezitare din partea guvernului Abe de a cuprinde o relaxare cantitativă a Băncii Japoniei în politicile viitoare ar putea însemna faptul că dobânzile reale din Japonia nu sunt atât de… negative ca în alte țări, ceea ce ar putea ajuta yenul să-și revină.
A atins GBP pragul de jos? Sunt riscurile Brexitului cuprinse în prețuri?
Dacă lira sterlină nu a atins pragul de jps la finalul lui 2016, îl va atinge sigur și rapid în 2017. Riscurile ce vin odată cu Brexitul sunt mari, dar să ne aducem aminte că totul are un preț, iar lira a fost puternic afectată de evenimentele dramatice din 2016. Dacă ne uităm la calendarul politic de anul acesta și la posibilitatea unui euro mai slab, putem spune că lira sterlină și-a atins deja pragul de jos în raport cu moneda unică europeană. Și asta chiar dacă vor exista “pagube colaterale”, adică o creștere semnificativă a curentului populist în Europa. Cu toate acestea, posibilul nou președinte francez, Fillon, este nu doar anglofil, ci și un critic vehement al Comisiei Europene, pe care o acuză de lipsă de apetit pentru reformă.
O briză mai prietenoasă de peste Canalul Mânecii ar putea face minuni pentru lira sterlină, înaintea unui acord rezonabil de Brexit (unul pentru care negocierile vor dura o veșnicie, dar care va trebui aplicat oricum), chiar dacă problemele pe termen lung de deficit structural al Marii Britanii vor rămâne. Versus USD, nu suntem siguri dacă vom vedea noi valori minime ale perechii GBPUSD la începutul lui 2017.
***
Despre Saxo Bank
Grupul Saxo Bank (Saxo) este un specialist în investiții și tranzacționare multi-asset ce oferă un set complet de tehnologii, instrumente și strategii de tranzacționare și investiții. De aproape 25 de ani, misiunea Saxo a fost să faciliteze accesul persoanelor particulare și instituțiilor la investiții prin tehnologie și expertiză.
Bancă licențiată și reglementată complet, Saxo permite clienților privați și instituționali să tranzacționeze cu ușurință asset-uri multiple cu ajutorul unui cont unic, de pe mai multe terminale, în mod continuu. Suplimentar, Saxo furnizează clienților instituționali – cum ar fi bănci sau brokeri – execuții multi-asset, servicii de prime brokerage și acces la tehnologia de tranzacționare.
Platformele tehnologice de tranzacționare premiate ale Saxo sunt disponibile în peste 20 de limbi și constituie baza tehnologică a peste 100 de instituții financiare din toată lumea.
Fondată în 1992, având sediul central la Copenhaga, Saxo are peste 1500 de angajați în centre financiare de pe întreg globul, inclusiv la Londra, Singapore, Paris, Zurich, Dubai și Tokio.
