Investiții pe timp de criză

Acasa/Stiri de BUSINESS/Investiții pe timp de criză

Investiții pe timp de criză - analiza Saxo Bank

Contractele pe diferență (Contracts for difference – CFDuri) sunt un derivat financiar sub forma unui acord dintre emițător (vânzător) și cumpărător (client), atunci când respectivele părți se angajează să plătească diferența dintre valoarea actuală a contractului și valoarea sa de la data emiterii. Cu alte cuvinte, investitorul poate folosi acest mecanism și să-și investească cu succes capitalul atât în piețele în scădere, cât și în cele în creștere. Datorită caracterului lor, CFDurile sunt în mod special potrivite pentru o perioadă de nesiguranță economică, atunci când stabilitatea economiei este nesigură și prețurile asseturilor sunt afectate de fluctuație – acestea determină ritmul tranzacțiilor pe piețele globale.

 

CFDurile sau șeicul în vacanță

 Actuala situație macroeconomică pare unică din multe puncte de vedere. Activitatea crescută de pe piețele de capital, schimbările neașteptate în tendințe și o situație geopolitică extrem de complicată pot reprezenta indicii ce anunță o schimbare în cursul istoriei – nu doar al economiei. Cu toate acestea, toți cei care au reușit să catalogheze tulburarea actuală din lume ca fiind… sfârșitul lumii ar trebui să studieze în primul rând tornada economică reală ce a măturat piețele financiare în ultimul secol. Ar ajunge la concluzia că actualele piețe ale petrolului nu sunt chiar așa de nepătruns, iar „războiul” purtat în țările din afara cartelului OPEC e doar o retorică ineptă – a unei dinastii saudite mai degrabă uzate – care este un compozit al influențelor administrației americane și a amenințărilor crescânde din Iran și Rusia. Dar și actualele probleme ale Kremlinului cu scurgerea de capital străin care, deși șocant pentru majoritatea analiștilor, pare aproape frivol în comparație cu recesiunea care a avut loc în Statele Unite în anii ’30.

Istoria se repetă – folosind o mașină a timpului pentru investitori, Saxo Bank verifică cât ați putea câștiga din evenimentele economice influențate de istorie de dinaintea anului 1990, presupunând că CFD-urile ar fi existat atunci.

Comparând evenimentele istorice cu cele moderne, Saxo Bank va răspunde, de asemenea, și la întrebarea: chiar trăim vremuri de răscruce?

 

A doua cădere a Moscovei – conspirația petrolului

Moscova e un gigant cu picioarele în ‘petrol’ – un fapt transparent, bine cunoscut principalilor oponenți ai Kremlinului înainte de căderea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste. Și, deși în timpul Războiului Rece existau multe tensiuni militare între facțiuni opuse, căderea „tovarășilor” din Est nu a avut de fapt nevoie de gloanțe pentru a fi realizată – cel puțin oficial. Tot ceea ce a fost nevoie a fost creșterea producției de ‘aur negru’, al cărui export – până în ziua de azi – a fost extrem de important pentru supraviețuirea statului. ‘Treaba murdară’ a fost făcută de saudiți în colaborare cu americanii și alte țări interesate în ridicarea cortinei de fier: “O acțiune comună ca aceea a avut un precedent, care a dus la căderea Uniunii Sovietice (…) În 1985 Regatul și-a crescut producția de la 2 la 10M de barili pe zi, scăzând prețul la 10 dolari.” – după cum a reamintit recent unul din ziarele rusești făcând referire la actualele prețuri ale petrolului.

Dacă oricare dintre investitori ar fi primit un sfat de la șeicii saudiți despre ‘acțiunea’ planificată, acesta ar fi putut lua o poziție scurtă pentru a câștiga o avere pe piața petrolului. Din noiembrie 1985 până în aprilie 1986 prețurile petrolului au scăzut cu 69%.

Presupunând că ar fi existat posibilitatea ipotetică de a investi CFDuri în petrol, această mișcare de piață cu o sumă minimă de garanție de 4% ar putea duce la deschiderea unei poziții scurte cu o valoare nominală de 1 000 000 USD cu un depozit în valoare de 40 000 USD. Cu un asemenea angajament pentru investirea capitalului, clientul ar câștiga 690 000 USD investind doar 40 000 USD, ceea ce înseamnă de peste 17 ori creștere a valorii portofoliului (1725%).

Pare că, după aproape treizeci de ani, Rusia n-a reușit să-și facă tema la istorie și din nou și-a adus economia la un nivel înalt de dependență de exportul de resurse energetice. Uitând cerința restructurării anterioare a comerțului, Vladimir Putin a decis să aducă Rusia înapoi la gloria din trecut – începând cu atacurile asupra Georgiei și Ucrainei… și cam atât.

Foștii aliați (SUA și Arabia Saudită) și-au unit forțele din nou pe piața resurselor ducând la o reducere semnificativă a prețurilor la gaze naturale și țiței. În doar câteva luni, valoarea s-a micșorat cu peste 60%, ajungând la minime istorice. Rusia a rămas fără petrodolarii necesari pentru menținerea operațiunilor militare, iar restabilirea imperiului a pierdut clar din avânt, aflându-se între creșterea deficitului bugetar și ineficiența netrebnică a sectorului bancar.

Cei care au observat o analogie cu anul 1985 ar fi putut câștiga un profit de 61% pe parcursul anului trecut. Dar doar prin folosirea unui CFD, investitorul ar putea avea instrumentele pentru folosirea optimă a capitalului. Ca și în exemplul anterior, presupunând existența unei posibilități ipotetice de investire a CFD în petrol, această mișcare de piață cu o sumă minimă de garanție de 4% ar permite deschiderea unei poziții scurte cu o valoare nominală de 1 000 000 USD cu depozitul în valoare de 40 000 USD. La acest nivel de investire a capitalului, clientul ar câștiga 610 000 USD investind doar 40 000 USD, ceea ce înseamnă o creștere de 15 ori a valorii portofoliului (1525%).

Indicii

Uncle Sam vs ursul rusesc

Invazia rusească din Crimeea și escaladarea conflictului în regiunile estice ale Ucrainei, mai ales în Lugansk și Donețk, au fost factorii direcți ce au contribuit semnificativ la colapsul economic al Moscovei – deși cel mai probabil va ajunge la vecinii noștri estici care-și reformau economia într-un mod dilatoriu. Chiar dacă scurgerea de capital străin din Rusia în anii anteriori a rămas la un nivel relativ înalt (61 miliarde de dolari în 2013), ceea ce s-a întâmplat anul trecut a însemnat un adevărat Armaghedon pentru piața de capital locală. Impunerea sancțiunilor din partea țărilor vestice, ca o consecință a retoricii agresive adoptate de Vladimir Putin, a slăbit în mod clar entuziasmul investițiilor de-a lungul râului Bug, ducând la ‘evadarea’ a peste 150 de miliarde de dolari pe parcursul anului 2014. Panica din rândul antreprenorilor ce părăsesc taigaua siberiană rece și ursul rusesc, îndreptându-se către plaje însorite pe coasta de vest a Statelor Unite, a fost stimulată suplimentar de soluții legale îndoielnice cu ar fi, de exemplu, așa numita „naționalizare a pierderilor ” din sectorul energetic. Acest lucru, deși îl puteți vedea ca o activitate „caritabilă” a autorităților de la Kremlin, nu a fost nimic altceva decât o încercare de a ajunge la un control mai eficient al economiei, făcând oligarhii turbulenți dependenți de capitalul de stat (a se citi: al lui Putin). Nu a existat și încă nu există nimic pentru a împiedica socializarea pierderilor din alte sectoare … Această îngrijorare a fost „împărtășită” de către principalul indice rusesc RTS care, doar din iulie anul trecut, s-a depreciat cu peste 40 de procente.

Investitorii, care, în timp ce fugeau din Moscova capitulată, au plasat poziții scurte pe indicele RTS, ar fi putut atinge o rată a rentabilității de până la 60 de procente.

 

Problemele rusești cu scurgerea capitalului străin sunt nimic pe lângă Marea Depresiune ce a lovit Statele Unite în anii 30 și apoi întregul glob. E de ajuns sa spunem că, potrivit multor experți, căderea de atunci de pe Wall Street a contribuit indirect la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, schimbând radical sistemul geopolitic din deceniile ce au urmat.

„Joia Neagră ” – determinând „startul” oficial al celei mai adânci recesiuni din secolul douăzeci, și-a avut rădăcinile înainte de toate în supraproducția în continuă creștere a bunurilor din afara țării, ce nu a fost întâmpinată cu o cerere suficientă din partea pieței americane datorită capacității sale relativ limitate de absorbție. Activitatea intensă de creditare din mult prea entuziastul sector bancar a generat producție industrială în întreprinderi, care nu au putut să compenseze costurile de operare prin vânzarea bunurilor supra-produse. Acest lucru, la rândul său, a influențat scăderea profitabilității companiilor ce alocau sume substanțiale pentru activități de investiție (deseori finanțate prin împrumuturi).

Marea Depresiune este și consecința unor împrumuturi iresponsabile către țările europene care, după Primul Război Mondial, au încercat să se ridice din moloz. Bancherii americani, sperând într-o situație mai bună pe vechiul continent, au devenit prea liberali în evaluarea riscului, care s-a dovedit a fi prea mare. La câțiva ani după „Joia Neagră” unul dintre indicii importanți americani, Dow Jones Industrial Average, s-a topit de la 381.17 puncte la 41.22 puncte la mijlocul lui 1932. Aceasta a însemnat o scădere de aproape 90%!

Dacă Saxo Bank ar fi oferit CFDuri în anii 30, investitorul-clarvăzător, investind doar suma de 200,00$, și-ar fi crescut bilanțul cu 900,000$. Cum? Prin mișcarea de piață descrisă, cu o sumă minimă garantată de 2% pentru indicele DJI CFDuri, ce ar permite deschiderea unei poziții scurte cu o valoare nominală de 1 000 000$ cu un depozit în valoare de 20 000$. O schimbare de 90% în valoarea indicelui DJI ar aduce unui client un profit de 900 000$ cu o investiție inițială de doar 20 000$, iar asta înseamnă o creștere de peste 45 de ori în valoarea portofoliului (4500%).

2015-03-11T10:54:33+02:0011 martie 2015|Categories: Stiri de BUSINESS|Tags: , , |