Lumea este angrenată din ce în ce mai mult în războaie civile şi tulburări generalizate, într-un moment în care cuvintele lui Camus ar putea şi ar trebui să joace un rol central, însă nu o vor face niciodată. Acest articol este unul dintre cele mai greu de scris, căci războiul nu are niciodată legătură cu binele sau răul. Este prin definiţie mereu rău şi extrem de personal şi emoţional. Totuşi, ne vedem obligaţi să punem şi ‘risc de război’ în perspectiva noastră macro pe măsură ce războaiele cresc în intensitate, dar şi în pierderi. Nu voi trece cu vederea pe nimeni, nici una din părţile implicate în conflictele din prezent – mi-am învăţat lecţia cea grea susţinând înlăturarea lui Saddam Hussein, doar ca să aflu că succesorii lui sunt la fel de răi, aşa că de atunci înainte cuvintele lui Camus au devenit mantra mea.

Cel mai simplu mod de a “măsura” riscul geopolitic este observarea preţului energiei. Energia înseamnă totul pentru un economist macro căci reprezintă o taxă pe economie atunci când e sus şi o reducere când e jos. Consumul mare de energie o face parte critică a oricărei proiecţii, în ciuda faptului că aceste presupuneri despre energie sunt deseori exogene (date!). Gândiţi-vă la asta: tot ce aţi făcut în această dimineaţă a implicat un consum: v-a trezit alarma telefonului (care s-a încărcat peste noapte), aţi făcut cafeaua, aţi turnat lapte rece din frigider, aţi făcut un duş, aţi mers cu maşina la serviciu şi aţi intrat în biroul cu aer condiţionat. În acelaşi mod, ziua dumneavoastră va fi un mare consum de energie. Resursele mondiale de energie sunt în principal extrase din regiuni “volatile” sau sub-dezvoltate, creând un risc real al întreruperilor proviziilor. Aici se află riscul clar şi cuantificabil.

Felul în care măsor acest risc geo-politic este prin măsurarea spreadului dintre al 5-lea contract al WTI Crude şi primul contract. Desigur, există şi alţi factori care afectează, dar în lipsa unei alternative mai bune, folosesc asta.

După cum se poate vedea, din 15 iulie “prima de război” sau mai neutru “prima de întrerupere” a crescut cu 2 $ – consumatorii globali plătesc acum cu 2 $ mai mult pe barilul de WTI Crude. Per total există mulţi factori care influenţează piaţa de ţiţei, dar preţul energiei rămâne unicul component pe care trebuie să-l ştim în siguranţă şi de preferinţă în scădere.

Impactul general al războiului este negativ, în ciudat glorificatei analize cum că Al Doilea Război Mondial a oprit recesiunea – gândiţi-vă la anii ’70 – probabil o analogie mai bună şi mai relevantă cu problemele de azi din Gaza, Irak, Rusia/Ucraina, Siria şi Libia. Mulţi vor spune că e diferit de data aceasta, însă şi atunci eram dependenţi de Orientul Mijlociu! Desigur, dar preţurile erau doar între 10 şi 25 de dolari americani!

 Am trăit o creştere a preţului petrolului în exces cu 100 $ mai mult sau mai puţin din 2007! Ţiţeiul este acum la un preţ de 4 ori mai mare decât în “inflaţioniştii” ani 1970 – perioada în care am terminat sistemul Bretton Woods şi emergenţa ţintirii inflaţiei de către băncile centrale.

Nu, semnalul pieţei de energie în legătură cu cererea de energie şi riscul de a avea prea multă cerere este clar: pregătiţi-vă pentru o creştere mai mică, certitudini mai puţine şi mai mult risc geopolitic. Totuşi piaţa menţine o parte stabilă: Israelul se va calma în vreo două săptămâni; Rusia vs Ucraina vor găsi o soluţie – neacceptarea tail-risk (Lebedele negre) este clară pentru toată lumea. Piaţa este “perfectă” în informaţiile sale, dobânzile zero ne vor ţine la adăpost şi am fost toţi “prostiţi” să credem că lumea reală nu mai contează. Şomajul, inegalitatea socială, războaiele, oameni nevinovaţi omorâţi şi imagini TV cu oameni care se luptă să mai trăiască încă o zi nu sunt relevante…. Cu excepţia faptului că pentru ca creşterea mondială să continue, trebuie să vedem în continuare creştere în Africa, Orientul Mijlociu şi Europa de Est. Trebuie să acceptăm că lumea e acum cu adevărat globală – am zâmbit atunci când globalizarea a redus preţurile şi ne-a adus mai mult profit, acum escaladarea războaielor reflectă o lume unde creşterea e de scurtă durată, energia e scumpă şi din ce în ce mai greu de obţinut şi că am trecut prin toate politicile macro şi intervenţioniste.

Escaladarea tulburărilor din lume va mai juca încă un rol în piaţă, dar aveţi grijă: orice parte economică are o reacţie întârziată cu 9 până la 12 luni – unde e acţiune, va fi şi reacţiune – dacă prezenta stare de alertă va continua şi pe timpul verii, puteţi paria pe preţuri mai mari la energie cu un impact serios nu doar asupra creşterii mondiale, ci şi asupra pieţelor, adevăraţii perdanţi, să nu uităm asta, fiind familiile care-i pierd pe cei dragi. Nu, Camus a avut dreptate. Nu există nimic pentru care să merită să omori, dar există foarte multe pentru care să lupţi.

Despre Steen Jakobsen

 Steen Jakobsen a fost numit în funcţia de Economist Şef al Saxo Bank în Martie 2011. Dl. Jakobsen s-a întors la bancă după o absenţă de doi ani. În acest timp a fost Chief Investment Officer pentru Limus Capital Partners. Înainte de plecarea sa de la începutul lui 2009, dl. Jakobsen a fost timp de aproape nouă ani Chief Investment Officer la Saxo Bank. Dl. Jakobsen are peste 20 de ani de experienţă în domeniul tranzacţiilor particulare şi investiţiilor alternative. În 1989, după terminarea studiilor de economie la Universitatea din Copenhaga, şi-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director,şef al Departamentului de Vânyări şi Opţiuni. În 1992, s-a alăturat Chase Manhattan în London ca VP, Head of Scandinavian Sales, şi apoi la Chase Manhattan Proprietary Trading Group. Între anii 1995-1997 a lucrat ca Trader şi Head of Flow Desk la Swiss Bank Corp., Londra. În 1997 a devenit Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (acum Nordea) la New York până când s-a alăturat UBS din New York în 1999 ca Director Executiv la Global Proprietary Trading Group.