Studiu privind calitatea detergentilor

  • Asociația Pro Consumatori Studiu privind calitatea detergentilor

Asociația Pro Consumatori Studiu privind calitatea detergentilor

APC lansează Campania naţională de informare şi educare “Sa invatam sa gândim în termeni chimici”. Studiile realizate de APC au scos în evidenţă încărcătura chimică ridicată a multor produse alimentare şi nealimentare. Copiii şi femeile gravide reprezintă categoriile de consumatori cele mai expuse şi vulnerabile la substanţele chimice din produsele destinate satisfacerii nevoilor de bază.

Detergenții sunt produși realizați prin sinteză industrială, având o alcătuire asemănătoare cu cea a săpunurilor. De aceea, ei sunt agenți de spălare și curățare, modificând tensiunea superficială a soluției de spălare. Detergenții au o putere de spălare superioară săpunurilor pentru că includ aditivi (tenside, acizi, baze, enzime) cu rol de substanțe curățitoare active, capabile să ajute la îndepărtarea diferitelor forme de murdărie

Ce contin detergentii?

Unele dintre cele mai cunoscute molecule de sinteză aplicate în producția de detergenți actuali sunt: dodecilbenzensulfonatul de sodiu, dodecilsulfatul de sodiu (SDS), centrimoniu bromura, centrimoniu clorura etc.

În compozițiile detergenților moderni se disting două categorii de componente:

componente de bază: surfactanți (substanța activă de bază), abrazivi (agenți pentru îndepărtarea impurităților solide de spălare), acizi (pentru îndepărtarea impuritățile solubile în acizi, cum ar fi calcarul; frecvent se folosesc: acid citric și acid acetic), baze (pentru îndepărtarea de grăsimi și uleiuri prin acțiune alcalină), înălbitori (compuși oxigenați ai clorului, cum ar fi hipocloritul sau peroxidul de hidrogen în substanțele de albire pe bază de oxigen), enzime (amilaze – pentru amidon, lipaze – pentru grăsimi, proteaze – pentru proteine);-alte componente, care pot fi prezente în detergenții cu acțiuni suplimentare care sporesc efectul componentelor active sau provoacă efect optic ori imprimă mirosuri distincte: excipienți (pentru condiționarea produsului și conservarea acestei stări), agenții pentru dedurizarea apei, parfumuri, înălbitori, antipoluanți (care ajută pentru a preveni sau pentru a reduce poluarea), polimeri speciali, cum ar fi copolimeri stiren – acrilat (care îmbunătățesc curățarea covoarelor cu șampon – după evaporarea apei, acești polimeri formează agregate pulverulente ale particulelor de murdărie, care pot fi îndepărtate comod de pe covor) etc.La nivelul specialiștilor, se disting două categorii de substanțe active (surfactanți) pentru produsele de spălare: pentru piață (commodity surfactants – engl.) și profesionali (specialty surfactants). Primele au evoluat în deceniile trecute și lista lor e fost relativ definitivată în decadele 1970 și 1980; surfactanții profesionali sunt în plină reînnoire, apărând mereu alte și alte substanțe. Surfactații din clasa commodity cel mai mult cunoscuți și folosiți sunt: săpunul, alchil benzenul sulfonat liniar – LAB, derivații alcoolici. Actual, producătorii de detergenți au posibilitatea să aleagă dintr-o ofertă care conține cel puțin 15 tipuri de surfactanți. Evident, cei mai scumpi se produc în cantitate mai mică, iar marea producție de detergenți se bazează pe surfactanți mai ieftini. O listă a celor mai cunoscuți surfactanți, într-o ordine descrescătoare a prețurilor (dar crescătoare a cantităților de producție), se prezintă astfel: betaine, oxizi de amine, poliglucozide alchil, sulfat alchil, alcool etoxilați, alchil fenol etoxilat, eter sulfat, alchil benzen sulfonat liniar – LAB, săpun. Raportul de preț între un surfactant din capul listei (oxizi de amine, poliglucozide alchil) și altul din finalul listei (LAB) este de cel puțin 2:1.

 „Față de aceste aspecte, ar fi normal ca pe ambalajele detergenților să fie indicat nu doar tipul substanței active, ci și denumirea; or, produsele comercializate pe piața românească conțin informații la nivelul tipului de surfactant (majoritatea indică: surfactanți anionici, care, așa cum s-a arătat mai sus, spală bine, dar sunt poluanți).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București

În privința ingredientelor, sortimentul contemporan de detergenți informează utilizatorii că produsele pe care le cumpără conțin categorii de substanțe (gen surfactanți anionici, surfactanți neionici, parfum, zeoliți ș.a.m.d.), nu substanțe cu denumirrile lor identificabile. Reglementările din ultimii ani încearcă o aducere a relațiilor utilizatorilor cu producătorii și comercianții de detergenți sub semnul corectitudinii, dar lupta e grea și, pe termen lung, se poartă la un scor în defavoarea utilizatorilor. Din categoria succeselor pentru utilizatori, merită să menționăm că unii producători au început să menționeze și elemente concrete pe etichetele produselor de curățat („Citronellol, Hexyl cinnamal, lavandă și uleiuri certificate organic, apă vitalizată, bilă de bovine etc.“) .Trebuie să observăm că, și în aceste cazuri, demersurile producătorilor țintesc mai mult către epatare în fața concurenței decât spre informarea lejeră, ușor de înțeles de către utilizatorii de rând.

Cum alegem un detergent?

La finalul anului 2015, consumul de detergent în România era unul din cele mai scăzute din Europa, cu un nivel valoric de doar 40 lei/loc., estimându-se o creștere viguroasă a pieței în anii  următori, îndeosebi a segmentului detergenți lichizi, care ar urma să reprezinte cel puțin 10%.

Detergenții intră, alături de săpunuri, în compoziția produșilor de spălare granulați ca substanță activă. Detergenții granulați destinați scopurilor menajere conțin până la maximum 40% substanță activă, restul componentelor au scopuri distincte: dedurizarea apei, agent de înălbire pe bază de oxigen activ, enzime, produse pentru parfumare, antispumanți.

O spălare eficientă presupune să se aleagă cel mai potrivit detergent pentru categoria de materiale ce trebuie curățate și cel mai potrivit program de spălare (dacă spălarea se face cu mașini de spălat), luând în considerare următoarele principii:
-pentru materiale celulozice naturale (rufe albe din bumbac) cu pete de grăsime sau proteine, cel mai potrivit este un detergent care să conțină enzime și agent de înălbire pe bază de oxigen activ, iar programul de spălare trebuie să fie mai lung, cu fază de înmuiere; enzimele degradează grăsimile și proteinele facilitând spălarea, dar procesul presupune un timp de spălare mai lung;
-rufele colorate se spală cu un detergent care conține substanțe protectoare pentru pigmenții și coloranții din produsele supuse spălării;
-materialele textile sensibile (lâna, mătasea naturală etc.) nu se spală cu detergenții care conțin enzime, pentru că lâna și mătasea sunt proteine care ar avea de suferit din cauza enzimelor;
-detergenții pentru mașinile de spălat trebuie să aibă o capacitate de spumare limitată, dat fiind volumul limitat al cuvei de spălare, deci trebuie folosiți detergenți care conțin antispumanți.
-produsele de curățare cu alte destinații menajere decât spălarea produselor textile, așa cum sunt detergenții pentru vase / geamuri / pardoseli / instalații sanitare etc. trebuie să aibă o bună putere de spălare, concomitent cu o bună capacitate de îndepărtare prin clătire facilă.

În privința etichetării detergenților, Regulamentul Uniunii Europene CE 648/2004 impune ca, privitor la etichetarea detergenților menajeri, să se menționeze toate substanțele de conservare, ca și alte 26 de substanțe considerate alergene din compozițiile așanumitelor „parfumuri“ (substanțe de parfumare a produselor de curățat), când proporția masică depășește 0,01 %. Scopul menționării acestor informații este acela de a da posibilitatea utilizatorului casnic să aleagă cel mai bun produs, pe care să-l folosească în deplină siguranță și cu rezultate maxime, dar și de a da posibilitatea medicilor să știe ce agenți chimici ar putea sta la baza fenomenelor de alergie manifestate la pacienții lor.

Către aceleași scopuri filantropice se îndreaptă și eforturile de creare a unor noi semne și simboluri pentru ambalajele de detergenți care să fie înțelese corect și ușor de către toate categoriile de utilizatori.

Sunt periculoși detergenții?

Detergentul este un produs de sinteză, cu o compoziție din ce în ce mai sofisticată. Unele componente ale detergenților sunt dovedite ca fiind dăunătoare pentru oameni, animale, plante și mediul natural în general (aer, pământ, ape de suprafață și ape de adâncime).

Măsuri au fost luate în repetate rânuri, dar aplicarea lor a fost amânată tacit, fie din motive obiective (nu există alternative satisfăcătoare din punct de vedere tehnic și economic), fie din motive care își au explicația în interesele corporațiilor implicate în producția, distribuția și comerțul cu produse de curățat. Bunăoară, la nivelul UE s-a propus interzicerea utilizării fosfaților în compoziția detergenților, dar aplicarea măsurii trenează.

Efectele detergenților asupra mediului sunt suficient de extinse și grele, încât se estimează că dacă pe toată planeta s-ar impune măsuri severe și conjugate împotriva poluării cu detergenți, ar fi necesară o perioadă de refacere care ar dura aproape o jumătate de secol.Îndeosebi surfactanții anionici, utilizați larg în producția actuală de detergenți, nefiind biodegradabili, se îndepărtează cu mare greutate de pe suprafețele apelor, iar acolo produc o spumă otrăvitoare, care împiedică aerarea apelor, distrugând toate formele de viață din ape.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

targ online de nunti, botezuri si alte evenimente
NuntiBotezuriCumetrii.ro

Producția de surfactanți și alte componente din detergenți este tributară în mare parte petrolului și altor resurse neregenrerabile; se pot produce surfactanți și din materii prime naturale (care sunt biodegradabile), dar trebuie luată în considerație ipoteza că dirijând mari cantități de materii prime naturale spre producția de detergenți se pune în pericol asigurarea hranei pentru miliardele de locuitori ai planetei.

Potențialul nociv al detergenților este, cel mai adesea, necunoscut de utilizatorii de rând: îndeosebi produsele cu prețuri economice au un potențial agresiv ca urmare a folosirii de materii prime din categoria celor mai comuni surfactanți anionici și cationici. O categorie limitată numeric de utilizatori, din care fac parte unii părinți tineri, este atentă la produse de curățare dedicate spălării vestimentației copiilor mici, realizate din materii prime ecologice și asta pentru că circa o cincime din copiii mici suferă de afecțiuni dermatologice, iar numărul copiilor alergici este în creștere. Aceste efecte sunt cauzate și de faptul că programele mașinilor de spălat conțin faze de limpezire tot mai economice, adică scurte și realizate cu apă puțină, fapt care determină ca hainele spălate să rămână cu detergent neeliminat; mai mult, unii detergenți conțin produse de parfumare care au darul să încurajeze gospodinele în a folosi programe de spălare care „lasă hainele parfumate“. Tot așa, unii detergenți nu mai conțin substanțele clasice de albire a rufelor, ci așanumiții „înălbitori optici“, substanțe care lasă ochiului uman o falsă impresie de alb, tot din considerente de „economisire și protecție“ (consum mai redus de apă, rețetă mai ieftină etc.), dar care poluează apa din pânza freatică.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

În anii 1950, când se deschidea exploziv era mașinilor de spălat și a detergenților de uz casnic, lumea era derutată de spuma persistentă de pe suprafața râurilor, spumă frumoasă și ucigătoare. În câțiva ani, s-a dovedit responsabilul: era produsul numit ABS – alchil benzen sulfonat, cel care producea impozanta spumă, dar puțin biodegradabil. „Din 1956, fabricanții de detergenți au înlocuit ABS cu LAS (alchil sulfonat linear), care este biodegradabil rapid; de atunci, LAS a devenit agentul de spumare vedetă în foarte mulți detergenți. Asta până când a fost suspectat că poate favoriza apariţia unor afecţiuni neurovegetative precum Alzheimer şi Parkinson. O altă substanță vedetă este SLS (sulfat lauril de sodiu), surfactant anionic prezent în mare parte dintre detergenţii de rufe, agent de spumare dur și cunoscut ca iritant al pielii şi ochilor, care duce la căderea părului şi declanşează reacţii alergice; odată absorbit de organism, prin piele, SLS imită activitatea estrogenului, fiind considerat un factor al declansării sindromului premenstrual, simptomelor menopauzei, scăderii fertilităţii masculine şi creşterii riscului de cancer de sân.Probleme la fel de grele sunt generate de folosirea nitriților și fosfaților în rețetele detergenților cu scopul reducerii durității apei și dând posibilitatea utilizatorilor să folosească detergentul și în ape dure. Or, aceste substanțe, odată ajunse în apă, stimulează înmulțirea algelor, care consumă oxigenul și fac imposibilă viața altor specii în apa respectivă.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Alternativa la aceste produse cu potențial atât de toxic pentru viață o constituie așanumiții detergenți biodegradabili, care conțin ingrediente active și sunt capabili de a se descompune în apele reziduale sub acțiunea factorilor din mediul respectiv (oxigen și microorganisme).

O clasă  de produse care se luptă pentru imagine și cotă pe piața detergenților o reprezintă detergenții bio: conțin ingrediente active naturale, extrase din plante (citrice, aloe vera, nuca de cocos, legume, soia, lavandă, eucalipt, mușețel etc.), prietenoase cu mediul natural; fiind alcătuite din substanțe care nu lasă reziduuri, sunt total biodegradabili.

Piața românească a detergenților oferă relativ multe produse, dar toate conțin aceleași ingrediente, între care domină surfactanții anionici (15…30 %); surfactanții neionici, care sunt biodegradabili, sunt incluși în pondere mică (circa 5 %). Celelalte componente – agenți de înălbire, enzime, fosfați, nitriți, parfumuri, aduc valoarea practică dar și neajunsurile specifice, prezentate sumar mai sus.

Opinii și sugestii privind detergenții.

O discuție pe tema curățeniei trebuie să ia în considerare cel puțin câteva elemente care să asigure o abordare obiectivă și echilibrată. Întâi trebuie observat că și în această privință există un contrast între caracterul nelimitat al pretenției de curățenie și resursele pe care le reclamă o curățenie împinsă la un nivel înalt, pe de o parte, dar și față de efectele supracurățeniei.

Ființa umană cade ușor în irațional atunci când se supune principiilor grupului, individul poate fi luat repede de un curent sau altul, devine zelos și pătimaș mai repede decât s-ar crede: moda curățeniei, ca oricare modă, face nemumărate victime în rândul femeilor tinere, de regulă, care se trezesc sclavele unei competiții care nu aduce nimic bun. Concret, nu mai rămâne timp liber, cresc cheltuielile cu achiziția unor produse „mai performante“, apar eșecuri, nemulțumiri, stres. Ca și cum n-ar fi destul acest paradox, apar efecte nedorite: deseori, produsele noi se dovedesc agresive pentru corpul omenesc, excesul de detergent pe rufele spălate chiar dacă nu sunt murdare lucrează împotriva corpului, apar reacții cutanate și sensibilități de tot felul.

Aproape fără excepție, mania curățeniei ne împinge la exagerări: spălăm viguros și lucruri care prin natura lor nu se prea spală (este cazul produselor din lânuri fine – vicunia, cașmir, mohair –  și din mătase care se spală și se …distrug!).

Erori frecvente sunt cauzate de necunoaștere sau ignorare.

Nu toți utilizatorii cunosc că procesul de spălare cuprinde și o fază de alternare a agitării cu pauze în care se pretrece fenomenul de detașare a particulelor de murdărie și trecere a lor în soluția de curățare / spălare; la spălatul manual, după înmuierea rufelor cu o scurtă agitare, se lasă pauza de detașare a murdăriei. Dacă această pauză se prelungește, ajungând de ordinul orelor, se petrece un fenomen nedorit, așanumita redepunere a murdăriei, care este doar parțial reversibil, dacă nu chiar ireversibil. Multe insatisfacții privind calitatea detergenților provin de la prelungirea pauzei și instalarea fenomenului de redepunere a murdăriei. Necunoaștere și ignorare se întâmplă și în legătură cu alegerea detergentului potrivit, așa cum s-a arătat mai sus: trebuie înțeles că detergentul care ne-a cucerit și la care ținem foarte mult nu poate da satisfacție în orice situație. Un minim efort de informare aduce mulțumire și economie. Multă dezbatere se manifestă în legătură cu produsele noi, deși în această privință se observă cât de adevărată este înțelepciunea populară: nu tot ce e nou e nou, adesea e „nou“ doar cel ce face aprecierea! Și în materie de detergenți se mai redescoperă roata: apar noi formule care valorifică substanțe detergente din secolele trecute, avem deseori revelația unor descoperiri care îi amuză pe bunicii noștri. Nu e nici o rușine să ne întoarcem la practicile bune, să aplicăm chibzuit ceea ce am învățat și altădată, de asemenea nu e profitabil să căutăm schimbare cu orice preț (nu merită, deci, să dăm tot timpul satisfacție orgoliului nostru!).” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Științele Consumatorului și Managementul Calității, ASE București.

Trebuie să ținem seama și de faptul că mulți dintre detergenții actuali au „formulă complexă“, adică sunt proiectați să fie folosiți în situații foarte variate (apă moale / dură / acidă; pentru rufe murdare / puțin murdare; rufe albe / colorate,  țesături din fibre naturale / chimice), de aceea au rețete complexe, cu componente care pentru o situație dată nu sunt necesare, poluând inutil mediul. Există, totodată, detergenți cu destinație clar specificată și ar fi cazul să fie mai multe astfel de formule: această situație ar asigura economii la utilizatori și un plus de protecție a mediului.

Acești detergenți cu formulă complexă sunt foarte duri, deci au o putere de curățare ridicată, dar prezintă și mare agresivitate pentru pielea umană. Or, nu totdeauna este nevoie de detergenți foarte duri, în cele mai multe cazuri se poate curăța foarte bine cu detergenți naturali, așa cum sunt unele produse noi de curățat. Aceștia nici nu conduc la creșterea rezistenței microbilor, așa cum se întâmplă în cazul detergenților duri.

Care ar fi tendințele în domeniul detergenților?
Încă de mai multe decenii au fost stabilite câteva direcții de anvergură strategică: eficiență mare la spălare (capabili să dea satisfacție maximă dacă sunt utilizați conform destinației precizate), profil sanoprotecor (non-agresivi pentru utilizatori), profil ecologic (să fie rapid biodegradabili, nepoluanți), economici (să fie comercializați la prețuri accesibile și să spele bine la temperaturi de 20-30 oC); aceste tendințe sunt mai mult doleanțe, dar trebuie observat că, în condițiile unei concurențe bine protejate, producătorii chiar trebuie să caute formule potrivite ca să asigure întâlnirea cu cererea; multe din noutățile în domeniu ilustrează acest fapt.

„Din pacate, omul modern este înconjurat de „otrăvuri cu acțiune lentă“, pe care corpul adulților și mai ales al copiilor le absoarbe prin căile respiratorii, prin piele, chiar prin aparatul digestiv, îmbolnăvindu-se treptat și, deseori, ireparabil. Prin această campanie, ne propunem să-i îndrumăm pe consumatori în vederea realizării alegerilor potrivite a produselor de larg consum din punct de vedere al conţinutului în substanţe chimice, astfel încât să nu se expună unor riscuri cu privire la sănătate. Limbajul în domeniul produselor de curățare a cunoscut o dezvoltare accelerată în ultimele decenii ca urmare a apariției numeroaselor produse și tehnologii noi. Pentru nespecialiști, acest limbaj, preluat masiv de comercianți, poate provoca neînțelegeri sau chiar confuzii, cu efecte nedorite pentru consumatori” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, presedinte APC

Articolul complet poate fi citit aici: http://www.apc-romania.ro/ro/i-/Mzc5LTE.html

Nunta/Botez/Petrecere..? Hai la Targ!