Educația din România – o urgență.  Educația inginerească – o prioritate

1. Resursa umană calificată

Coaliţia Română pentru Educaţie Inginerească avertizează că la nivel global competiția pentru resurse umane calificate este de departe mai importantă decât competiția pentru resurse naturale.

Criza generată de pandemie a evidențiat, o dată în plus, reale vulnerabilități ale sistemului de educație din România, precum și disfuncționalități majore în toate sectoarele de activitate, pornind de la necesarul de cadre didactice bine pregătite până la organizarea și desfășurarea procesului educativformativ. Semnalăm două aspecte esențiale, ce produc deja consecințe socio-economice negative:

  1. incapacitatea sistemului de învățământ românesc de a furniza suficientă forță de muncă compatibilă cu nivelul cerințelor societății contemporane
  2. dezinteresul și nepriceperea societății românești de a valorifica potențialul intelectual și creativ al tinerei generații (reamintim aici atât migrarea lucrătorilor calificați în diverse meserii, cât și migrarea specialiștilor)

Este o certitudine că educația reprezintă factorul determinant al evoluției societății, cu implicații profunde în prosperitatea economică individuală și colectivă. Un popor cu educație consistentă, capabil să genereze forță de muncă bine educată, are șanse mari de a răspunde cu succes provocărilor de orice natură. În acest context trebuie să luăm în considerare că specializarea inteligentă este o șansă pentru țara noastră, dacă stabilim priorități strategice realiste și dacă asigurăm absolvenţilor un cadru propice de manifestare în zona excelenței în România.

2. Educația inginerească – o prioritate

2.1. Trans și multidisciplinaritate

Avem în vedere în acest document pregătirea tehnică în domeniul ingineriei, unde specializarea inteligentă se referă la inovarea reflectată în produse și servicii competitive, componente ale unei economii adecvate, performante. Inginerii trebuie pregătiţi pentru societatea viitorului în cadrul căreia inovaţia şi creativitatea vor fi predominante, iar adaptabilitatea şi pregătirea trans și multidisciplinară trebuie să fie priorităţi ale procesului educativ-formativ.

Este o evidență că firmele și companiile nu mai revendică aceleaşi aşteptări referitoare la absolventul ideal şi doresc să se implice în procesul de formare. Standardizarea şi uniformizarea, formarea rigidă pe specialităţi înguste vor fi descurajate prin comportament instituţional autonom. În acest sens universităţile vor fi nevoite să răspundă eterogenităţii comunităţilor academice și nu vor fi obligate să se copieze între ele. Astfel, ele au datoria să gândească trasee educaţionale individualizate, cultivând competenţe transversale de tipul: creativitate, inventivitate, reflexivitate şi comunicare.

Profesia de inginer presupune o pregătire matematică profundă, o pregătire consistentă în domeniul fizicii, chimiei, biologiei şi informaticii. În aceste condiţii pregătirea inginerilor va trebui corelată cu pregătirea elevilor pentru profesii tehnice. Includerea în programele de pregătire a elevilor de gimnaziu și liceu a disciplinelor cunoscute generic sub denumirea STEM – Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie şi Matematică va reprezenta o cerinţă naturală, obligatorie.

2.2. Noile tehnologii – bază pentru educația inginerească

Explozia tehnologică la care asistăm, gradul înalt de automatizare a tuturor activităților umane, introducerea pe scară largă a roboticii și inteligenței artificiale impun o nouă viziune asupra educației și formării resurselor umane potrivite pentru noua societate, în care furnizarea de soluții optime se bazează pe cunoștințe, creativitate și inovare. România se află în fața necesității de a regândi întregul proces de pregătire a viitorilor ingineri în strânsă corelaţie cu aceste realități.

Pregătirea viitoarei generaţii de ingineri se bazează pe programe bine structurate, care vor asigura, printr-o finanțare adecvată, o bază materială performantă. Este vorba despre un salt major în gândirea sistemului de învățământ obligat să răspundă cerinţelor actuale de integrare a conceptelor de inteligenţă artificială şi robotică cognitivă, de conectivitate și de complexitate a sistemelor, de integrare a calculatoarelor cu obiectele fizice. Accesul nemijlocit al studenților la echipamente, laboratoare şi platforme experimentale este o condiţie esenţială pentru pregătirea viitorilor ingineri. Pregătirea teoretică, fundamentală, şi pregătirea practică, de specialitate, se vor regăsi în noile programe educaționale.

2.3. Ordinea firească: educația în clasă/laborator și educația online

Adaptarea rapidă la evoluția noilor tehnologii presupune o schimbare de paradigmă a întregului sistem de educație, care să integreze, cu justă măsură, educația online și educația directă, în clasă, în laborator. Tehnologia informației și comunicațiilor furnizează instrumente și metodologii pentru susținerea sistemului de educație, dar acestea nu pot înlocui rolul esențial pe care îl au educatorii și profesorii. Învățământul se face întâi de toate în clasă, cu interacțiune directă între elev/student și profesor, care transmite mult mai mult decât cunoștințe și informații, care este un model de comportament și care incumbă un mod de gândire, greu de realizat în cadrul educației prin internet. Utilizarea eficientă a instrumentelor și platformelor de educație online este necesară, dar ea este doar complementară. Pentru fiecare palier educațional intervenția profesorului este corelată cu nivelul de educație a elevilor și studenților, rolul profesorului fiind esențial pentru adaptarea la nivelul de dezvoltare cognitivă a elevului/studentului.

2.4. Noile tehnologii și ingineria – bază pentrudezvoltarea societăţii viitorului

Creşterea autonomiei sistemelor tehnice în contextul integrării conceptelor bazate pe inteligenţă artificială și crearea de societăţi de agenţi inteligenţi presupune o nouă abordare a pregătirii inginerilor capabili să conceapă asemenea sisteme, dar în același timp să le coordoneze. Conlucrarea strânsă dintre ingineri, sociologi, psihologi şi, nu în ultimul rând, cu specialişti din domeniul neuroştiinţelor reprezintă o cerinţă expresă pentru dezvoltarea societăţii viitorului.

Trebuie luată în considerare o transformare a educației prin tehnologie, fiindcă tehnologia devine atât obiectiv, cât și mijloc, iar educația nu poate să ignore această realitate. În acest sens vom avea învățământ tehnic și învățământ bazat pe tehnologie în interacțiune.

3. Propuneri pentru un nou sistem național de educație în inginerie

Coaliţia Română pentru Educaţie Inginerească consideră că este momentul unor schimbări de substanţă în sistemul naţional de educaţie, care să ţină seama de realităţi, de cerinţele societăţii digitale, de globalizare şi de provocările majore ale acestui început de mileniu.  În acest sens apreciem că sunt necesare următoarele:

  • elaborarea unei strategii privind educația în inginerie
  • o nouă lege a educaţiei naţionale, care să ofere cadrul flexibil de organizare a procesului de învăţământ, orientat pe antrenarea pentru învăţare cu dezvoltarea gândirii critice şi identificarea independentă de soluţii. În particular, cadrul normativ pentru învățământul superior trebuie corelat direct cu cadrul normativ pentru cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, pentru a putea permite utilizarea eficientă a resursei umane din ambele sectoare de activitate
  • reorganizarea sistemului de educaţie în inginerie cu acordarea diplomei de inginer după absolvirea a 5 ani de studiu în varianta (3+2) sau varianta (1+4)
  • reconsiderarea programului de pregătire la masterat şi corelarea acestuia cu cerinţele de perfecţionare impuse de evoluţia tehnologiei
  • reorganizarea programului de pregătire prin doctorat cu extinderea duratei de finalizare la 5 ani şi orientarea tematicii de cercetare pe cerinţe ale evoluţiei ştiinţei şi tehnologiei
  • revizuirea curriculei şi includerea disciplinelor cu deschiderea spre noile tehnologii asociate noii revoluţii industriale
  • reconsiderarea parcursului în cariera didactică, în cariera de cercetare sau în mediul economic. În prezent există bariere, de cele mai multe ori artificiale, care blochează accesul specialiştilor din cercetare şi din economie la activităţi didactice din ciclurile învăţământului superior, precum şi îmbinarea carierei didactice în universităţi cu activităţi de cercetare ştiinţifică şi/sau dezvoltare tehnologică în institute ori în companii cu puternică componentă de cercetare-dezvoltare.
  • reconsiderarea activităţilor de pregătire practică atât pe baza platformelor din laboratoare, cât şi pe baza practicii asociate elaborării proiectelor de diplomă în unităţi specializate (de ex. în întreprinderi)
  • extinderea programului STEM în licee cu posibilitatea de a selecta încă din ciclul gimnazial copii cu abilităţi pentru domeniul ingineriei
  • creșterea gradului de exigență în procesul de admitere în universităţi și atragerea tinerilor cu reale aptitudini tehnice (matematică, fizică, informatică, chimie, biologie) către universitățile tehnice
  • lansarea unui program naţional pentru reorganizarea şi dotarea laboratoarelor didactice şi de cercetare ale universităţilor tehnice, în concordanţă cu cerinţele implementării noii revoluţii industriale
  • perfecţionarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar pentru promovarea unor programe şi tehnici de predare adaptate realităţilor pieţei muncii
  • reorganizarea sistemului de perfecţionare continuă a profesorilor din învățământul preuniversitar și universitar şi lansarea unui program special în contextul digitizării generalizate.

4. Fiecare copil contează. Semnal de alarmă: învățământul rural

Un sistem de educație sănătos valorifică potenţialul tuturor copiilor unei țări, indiferent de mediul în care trăiesc, urban sau rural. În acest moment România nu are un program strategic pentru învățământul din mediul rural (40%), care pare complet abandonat. Este știut că în perioadele de criză cresc inechităţile în educaţie şi formare profesională, iar în contextul crizei pe care o traversăm acum aspectul devine acut. Familiile din mediul rural, în general cu venituri modeste, resimt cu asprime subfinanţarea învăţământului, iar statisticile realizate în ultimele decenii evidențiază amplificarea inegalității privind accesul la educaţie, cu deosebire la educația superioară. România sacrifică astfel o generație și își compromite singură o resursă umană cu mare potențial, copiii din mediul rural.

5. Concluzii. Formă și reformă

În ultimele trei decenii s-a abuzat de cuvântul „reformă“, în numele căreia au avut loc toate experimentele improvizate din învățământul românesc. Considerăm că este imperios necesară activarea oamenilor competenţi, specialiști cu experienţă! Este nevoie de discernământ, viziune și responsabilitate. Școala românească trebuie refăcută. O strategie coerentă pe termen mediu și lung privind educaţia poate reprezenta cartea nejucată în politica românească, atuul ce va capitaliza potenţialul intelectual autohton. România ar avea enorm de câştigat. Aceasta înseamnă o schimbare reală. De esență. Care ne implică pe toți: elevi, profesori, părinți, decidenți.

Biroul executiv al Coaliţiei Române pentru Educaţie Inginerească – CREDING consideră că actualul contextul al pandemiei şi criza economică generată de aceasta constituie cadrul oportun pentru schimbări de substanţă în sistemul de educaţie, care să ia în considerare adaptarea curriculei la cerinţele dezvoltării ştiinţei, culturii şi tehnologiei şi care să asigure flexibilitatea structurală a sistemului.