2 linguriţe de suc de portocale într-un pahar cu băutură răcoritoare pe baza de  adaos de suc de portocale!

8 E-uri într-un pahar cu băutură răcoritoare cu adaos de suc de portocale!

1 litru de suc de portocale se obţine din 21 de portocale!

Jumătate din sucurile de portocale sunt obţinute din concentrat de portocale!

Nectarul de portocale conţine 50% suc, 50% apă, zahăr şi acid citric!

6 linguriţe de zahăr într-un pahar de băutură răcoritoare!

Băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr constituie cauza principală pentru apariţia obezităţii, hipertensiunii şi a diabetului zaharat de tip 2!

Băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr constituie cauza a 38 de afecţiuni medicale!

Aspartamul este cauza a 60 de afecţiuni medicale!

România ocupă locul 2 în Europa la obezitate infantilă!

1,5 milioane de români suferă de diabet zaharat!

Studiul privind calitatea băuturilor răcoritoare cu adaos de suc de portocale versus sucul din portocale face parte din Campania Națională de Informare și Educare: ”Să învățăm să înțelegem eticheta!”. Prin această campanie, experții Asociației Pro Consumatori (APC) își propun să-i învețe pe părinţi să înțeleagă eticheta produselor astfel încât aceștia să facă achiziții în cunoștință de cauză pentru copiii lor. Totodată, Asociația Pro Consumatori (APC) își dorește să promoveze un stil de viață sănătos și să atragă atenţia părinţilor cu privire la existenţa pe piaţă a unor sucuri/băuturi răcoritoare, care au un conţinut ridicat de zahăr, respectiv sunt îndulcite cu  îndulcitori artificiali sau sunt conservate cu conservanţi artificiali.

Asociația Pro Consumatori (APC) a achiziționat 36 de băuturi răcoritoare cu adaos de suc de portocale, respectiv sucuri din portocale, care prin forma şi concepţia grafică a ambalajului urmăresc atragerea atenţiei părinţiilor şi influenţarea acestora în privinţa alegerii şi consumului.

Studiul a fost realizat de către o echipă de experți a APC România alcătuită din prof. univ. dr. Ion Schileru, conf. univ. dr. Costel Stanciu, nutriţionist Dumitru Bălan şi inginer tehnolog în industria alimentară Virgil Virgilsen.

La realizarea acestui studiu s-a avut în vedere următorul obiectiv: analiza ingredientelor folosite la fabricarea acestui tip de produs pentru prezentarea unor puncte de vedere.

Băuturile răcoritoare cu adaos de suc de portocale conţin următoarele ingrediente: apă, dioxid de carbon, zahăr, sirop de glucoză-fructoză, suc de portocale în proporţii variabile şi insignifiante, acid citric, amidon modificat, gumă de celuloză, gumă de guar, gumă caruba, gumă arabica, esteri glicerici ai răşinilor din lemn, beta-caroteni, beta-apo-8-carotenal, antocianine, acid ascorbic, citraţi de sodiu, benzoat de sodiu, sorbat de potasiu, lactat de calciu, sucraloză, acesulfam K, carboximetilceluloză de sodiu, ciclamat de sodiu, zaharinat de sodiu, aspartam, caramel sulfit de amoniu, carbonat de calciu, vitamina C, vitamina E, vitamina B6, extract de portocale, aromă de portocale şi arome artificiale.

Cu privire la ingredientele de mai sus experţii APC Romania au formulat următoarele concluzii:

Îndulcitorii sintetici regăsiţi în băuturile răcoritoare analizate (aspartamul, accesulfam K, ciclamatul de sodiu, zaharinatul de sodiu) au o putere de îndulcire care poate fi de până la 400 de ori mai mare decât zahărul. Aceștia pot declanșa o serie de afecțiuni medicale, cum ar fi: boala Alzheimer, boala Parkinson, boala Basedow-Graves, epilepsie, scleroză multiplă, diabet și depresie.

Băuturile răcoritoare cu suc de portocale conțin acid citric. Acesta este un compus organic, cristalin, fără culoare, care aparține clasei de acizi carboxidici și este folosit ca acidifiant. Poate provoca dureri abdominale și atacă smalțul dinților. Acidul citric nu este recomandat în alimentația copiilor.

Unele băuturi răcoritoare cu adaos de suc de portocale conțin doi conservanţi artificiali (sorbat de potasiu şi benzoat de sodiu). Benzoatul de sodiu este un conservant sintetic care, în reacție cu acidul ascorbic, generează benzen, substanță toxică cancerigenă. În urma unui studiu realizat pe 200 de sortimente de sucuri de către FDA (Federal Trade Commission – USA) în anul 2005, la 10 dintre acestea s-a identificat un conținut de benzen cuprins între 7 și 89 ppm (părți per milion), limita maximă admisă în apa potabilă fiind de 5 ppm. În urma acestei constatări, marii procesatori de sucuri din SUA au decis să nu mai folosească acest conservant. Benzoatul de sodiu poate produce reacții alergice, hiperactivitate și lipsă de concentrare la copii (ADHD). Colorantul sintetic caramel sulfit de amoniu poate provoca reacții alergice, modificări cromozomiale, tulburări de respirație, dermatite și au potențial cancerigen. Produsele alimentare care conțin coloranți sintetici nu sunt recomandate copiilor!

Categorii de sucuri și băuturi. Într-o formulare lipsită de pretenții, sucurile se referă la băuturi răcoritoare, dulci și aromate, consumate pentru potolirea setei sau de plăcere.  Sucurile din diverse surse alimentare au fost cunoscute și folosite din vremuri preistorice, dar societatea contemporană a consacrat sucurile de fructe și legume ca fiind una din marile surse de sănătate ale consumatorilor de toate vârstele, îndeosebi pentru copii și vârstnici.

Sucul extras din țesuturile vegetale este sucul natural; în consumul uman se întâlnește frecvent și suc preparat din apă și substanțe diverse, chiar fără adaos de suc natural. Pentru că zonele de producție a surselor de sucuri sunt aproape totdeauna departe de zonele de consum (marile orașe), este mai practic și mai economic să se realizeze în zonele de producție semifabricate (concentrate din fructe și legume, chiar pudre) din materiile prime-sursă, comod de transportat și păstrat, care sunt preparate final în centrele de consum prin adaos de apă și alte ingrediente.

În multe țări, se denumesc diferit sucurile realizate direct (nemijlocit) din materii prime de cele realizate din semifabricate aduse din zonele de producție; se asemenea, au denumiri diferite sucurile integral din fructe față de cele care au concentrație sub 100%. Este deci perfect de înțeles de ce Directiva europeană 2001/112/CE privind sucurile de fructe definește sucurile de fructe pentru consumul uman ca fiind „produsul fermentabil dar nefermentat obținut din fructe sănătoase și coapte, proaspete sau conservate prin răcire, din una sau mai multe varietăți amestecate, prezentând culoarea, aroma și gustul specifice“.

Se face însă distincție între băuturile carbogazoase, care conțin acid carbonic – natural sau format prin adăugare de dioxid de carbon, așa cum ne-a învățat ceasornicarul elvețian Johann Jacob Schwepps (1740-1821) – și cele necarbogazoase (băuturi „plate“).

De asemenea, în rândul băuturilor răcoritoare intră și băuturile fermentate, deci care conțin alcool (în proporții reduse, circa 1…3 %), deși sucurile sunt definite clar ca fiind nefermentate, dar fermentabile, ipostază în care pot trece și trec în mod natural.

Revenind asupra termenilor, observăm că sucurile (cu toate variantele lor) asigură cea mai mare parte a băuturilor răcoritoare. Lor li se adaugă alte produse similare ca natură, dar cu scopuri precise – îmbunătățirea stării de sănătate, imunizarea organismului etc. –, categorie din care fac parte diverse mixuri/amestecuri de sucuri, alte băuturi, materii alimentare diverse, condimente, arome etc., cele mai cunoscute fiind exoticele cocktailuri, smoothie-uri și milkshake-uri, pe lângă deja bătrânul nectar.

Coctailul, smoothie-ul și milkshake-ul se prepară la rece, asigurând menținerea integrală a beneficiilor aduse de fiecare component al rețetei. Cocktailul este în principiu un amestec de băuturi care conțin alcool, deși se prepară și rețete fără băuturi alcoolice. Milkshake este băutură dulce, rece, care este obișnuit preparată din lapte, înghețată sau lapte cu gheață și arome sau îndulcitori (sos caramel, sirop de ciocolată sau sirop de fructe). Smoothie este o băutură groasă și cremoasă obținută din fructe proaspete, legume și, uneori, produse lactate (lapte, iaurt, înghețată), folosind de obicei un echipament adecvat (blender etc.). Nectarul se prepară din fructe proaspete, prin fierbere și mărunțire, pentru asigurarea consistenței lichid-cremoase specifice; fiind trecut prin proces termic sever, se înțelege că unele beneficii se pierd, dar astfel preparat (cu sterilizare) nectarul poate fi păstrat timp îndelungat.

Sucurile sunt lichidele biologice din țesuturile materiilor prime sau, cel mai frecvent, sucuri naturale diluate în apă cu zahăr (ori alți îndulcitori). Extragerea acestor ichide, numite musturi, se face prin procedee fizice viguroase, în general zdrobire și stoarcere. De regulă, sucurile sunt limpezi și au culoarea, gustul și aroma materiei prime–sursă. În multe cazuri au adăugată substanță dulce: miere, zahăr sau îndulcitori artificiali ori sintetici. Sucurile naturale conțin enzime și substrat glucidic pregătite să fermenteze, motiv pentru care se supun unor tratamente (termice, aditivi de conservare etc.) de menținere a „prospețimii“, dacă este nevoie de păstrare.

Principalele materii prime folosite pentru realizarea sucurilor sunt fructele proaspete. În ultimii ani, consumatorii și nutriționiștii din generația tânără au fost promotorii unui trend nou: folosirea tot mai largă a legumelor pentru prepararea sucurilor. Rețetele de sucuri din amestecuri legume-fructe folosesc cantități mai mici de zahăr, o bună cale de a asigura beneficii pentru sănătate fără expunere la riscurile consumului exagerat de zahăr.

Fructele cel mai des întâlnite în producerea de sucuri și băuturi similare sunt: citricele, merele, fructele de pădure, ananasul, prunele, strugurii, bananele, perele, gutuile, pepenii. Legumele cel mai mult întâlnite în fabricarea de sucuri și băuturi similare sunt: morcovii, varza, sfecla roșie, tomatele, țelina, ghimbirul, pătrunjelul, spanacul, salata verde, usturoiul etc.

Alte resurse alimentare pentru prepararea de „băuturi pentru sănătate“ alcătuiesc o listă în continuă extensie: semințe, fulgi de cereale, cereale încolțite ș.a.m.d.

Despre sete și motivele de a bea. Corpul omenesc conține, la maturitate, circa 60% apă (ponderi mai mari sunt specifice copiilor, ponderi mai mici sunt specifice vârstnicilor; de asemenea, procentul este mai mare la bărbați decât la femei), din care circa două treimi se află în celulele corpului și o treime în spațiile extracelulare.

Principalii factori activi în menținerea acestei distribuții sunt ionul de potasiu (în spațiul intracelular), iar în spațiul extracelular operează sodiul, glucoza și ureea.

Modificarea distribuției apei în cele două medii/spații duce la instalarea fie a hiperhidratării, fie a deshidratării. Dezechilibrele nivelelor de sodiu, glucoză și ceilalți factori de acțiune sunt cauzele numeroaselor stări patologice: diabet, edeme, insuficiențe renale/hepatice/cardiace etc.

Deshidratarea generează senzația fiziologică numită sete, manifestată prin nevoia imperioasă de a bea apă. Potolirea setei se obține prin băutul apei, dar omul a găsit că-și poate domoli setea bând și alte lichide, ori consumând alimente cu conținut mare de apă (lapte, diverse băuturi, fructe și legume proaspete, preparate diverse). Tot omul a descoperit că setea se poate stâmpăra mai plăcut cu băuturi dulci, plăcerea aceasta fiind specifică multor specii. Plăcerea de a bea sucuri este generată de nevoia de dulce. Dulcele natural consumat moderat hrănește (glucidele sunt componenta nutritivă care asigură aport energetic rapid și facil), risipește stările de apatie, iritație și oboseală, stimulează creierul, sporește fluxul sanguin, are efecte benefice asupra vocii, pielii și părului.Nevoia de dulce este sensibil mai mare la copii, care au nevoie de multă energie, corpul lor fiind capabil să proceseze cantități importante de glucide, fără repercusiuni majore dacă sursele sunt din natură; corpul vârstnicilor are nevoie de aport glucidic asigurat riguros din surse  naturale nesolicitante pentru procesul digestiv (legume și fructe, produse din cereale).

Consumând în exces lichide dulci sub imperiul plăcerii se ajunge repede într-o stare de consum necontrolat, excesiv, vicios.

De ce bem, în general?

Înainte de toate, toți  bem de sete (necesitate fiziologică). Apoi, foarte mulți dintre noi bem din obișnuință, situație în care a bea sau a nu bea nu are mare importanță. Din păcate, sunt mulți cei care beau din plăcere, care poate deveni viciu („De mâncat, ce bem și noi?“ sau banala „Mâncarea e fudulie, băutura e temelie„“). Este evident că a bea de sete este răspunsul la o nevoie obiectivă, imperativă, a corpului. Dar și vicioșii sunt mânați tot de o nevoie imperativă, însă de satisfacere a viciului lor. Mai urmează să observăm și alte aspecte.

Unde, când și cât bem?

Pentru a ne potoli nevoia fiziologică de lichid, este bine să bem când ne este sete. Este sănătos să bem atât cât vrea corpul și nu obligatoriu minimum doi litri de lichid pe zi, conform unei indicații  devenită standard mondial. Medicii ne pot da detalii neplăcute legate atât de efectele setei prelungite asupra sănătății, cât și de efectele suprahidratării (nu sunt foarte rare cazurile de intoxicație cu apă, chiar mortale, instalate după demonstrațiile temerare și nesăbuite ale unor tineri). Când este vorba de băuturi speciale – în general șampanie și alte băuturi alcoolice – societatea a statuat reguli legate de unde, când și cum. Este o evidență cotidiană faptul că băuturile nealcoolice au devenit treptat prezente și chiar nelipsite de la diversele ocazii, alături de prețioasele băuturi tradiționale. Asta si pentru faptul că a căpătat greutate decizia femeilor în organizarea evenimentelor „cu băuturi“; la fel, în societatea tinerilor, băuturile nealcoolice prevalează, realitate care trebuie să ne bucure.

Legat de locul în care mergem să bem, observăm că toate băuturile, inclusiv sucurile, se bucură de o atenție care pare să depășească în importanță mâncărurile: sunt mult mai numeroase situațiile în care „se iese la un suc“ decât cele în care se caută mâncarea. De aici, funcția socială a băuturii, rolul de fundal pentru o întâlnire aranjată ori întâmplătoare, pentru un meci văzut la club „cu băieții“, o agapă colegială, o ieșire după orele de școală.

De ce sucuri?

Pentru că sucurile sunt băuturi nevinovate. Cu ele începe școala băutului copilul care încă nu vorbește (cu adevărat, sunt mame care nu alăptează, dar dau bebelușului Cola!). Mai târziu, părinții de adolescenți le fac acestora porție săptămânală de „ieșit la un suc cu colegii“, apoi butelia de suc este purtată cu un soi de mândrie chiar și iarna la orice ieșire din casă („on the go“), devenind obișnuință sâcâitoare la maturi în toată regula și automatism vicios și chinuitor la vârstnici.

Referitor la conotația socială, sucurile ocupă între băuturi locul partenerului de viață lungă, modest (ceva „valorează cât un suc“, e „ieftin ca braga“), dar departe de blamatele „tării“ care distrug sănătatea și aduc nefericire în viața de familie și nu numai.

Sucuri din comerț și sucuri de casă

Înainte de 1989, în România au avut succes următoarele băuturi răcoritoare (sucuri):

–          cu gust de portocale (Brifcor, CiCo, Bem-Bem),

–          cu gust de lămâie: (Lămâița, Hebe, Aurora),

–          cu gust de Cola (Quick Cola și Pepsi-Cola, produs încă în anii 1960 cu licență PepsiCo, în fabrica „Munca“, din localitatea Ovidiu-Constanța),

–          cu gust de zmeură (Zmeurata),

–          cu gust de flori de soc (socată),

–          cu gust de fructe (Deit) și altele.

După 1990 s-a creat posibilitatea aducerii din alte țări a numeroase sucuri și a producerii la locul de consum chiar a produselor Cola (la început în miile de centre și puncte de desfacere, care lucrau cu sifonul românesc și concentratele aduse în canistre din afara țării). O vreme au supraviețuit răcoritoarele consacrate în țară (Brifcor, Quick-Cola), iar câteva produse nou apărute au continuat să rămână pe piață (Ala-Bala, Frutti-Fresh, Val etc.).

Sortimentul comercial actual de băuturi nealcoolice este compus din: ape minerale, băuturi energizante, cafea, ceai și numeroase sucuri (7-up, Cappy, Coca-Cola, Pepsi-Cola, Fanta, Limonadă, Oranjadă, Schweppes, Sprite ș.a.). În general, aceste produse se vând pentru consum familial îmbuteliate în recipiente de 1-2,5 litri din polietilenă tereftalat – PET (masă plastică capabilă să reziste la presiunea specifică sucurilor acidulate) sau în butelii din sticlă de 0,25-0,5 litri (pentru consum individual).

Prețurile sucurilor, raportate la prețul laptelui de calitate medie (4-6 lei/litru) variază de la raporturi subunitare (cazul sucurilor de larg consum, îmbuteliate la 2 litri) până la raporturi de circa 3…5: 1 (în cazurile sucurilor energizante); există și sucuri de rețete cosmopolite (cum ar fi sucul de aronia cu merișoare, import Germania), care se vând la un raport de peste 12:1.

Segmentele de consumatori ai sucurilor din comerț sunt constituite major din familiile numeroase (în care sunt mulți copii), pensionari și nefamiliști. Adică acele segmente sensibile la punctele cheie ale mesajelor de promovare a acestor produse: bun și ieftin, mult și ieftin, sănătos și ieftin, elemente la care se mai adaugă subliminal și alte idei: modernitate, cosmopolitism, etichetă.

Consumatorii informați și cu dare de mână constituie un grup al „avizaților“, sensibili la opiniile „specialiștilor“, VIP-urilor, televiziunilor și presei selecte: ei sunt fani declarați, beau sucurile agreate de idolii lor, beau acolo unde trebuie (adică unde sunt văzuți de cei ca ei) și ajung să-și practice tabieturile chiar și la ei acasă! Ei știu despre sucuri sumedenie de lucruri, inclusiv despre cele care au acțiune foarte clară, deși numai puțini știu să facă un suc sau măcar un ceai.

Consumatorii cu adevărat cunoscători în materie de sucuri sunt cei care se cunosc pe ei foarte bine, știu ce sunt sucurile din comerț și se pricep să facă și să consume sucul potrivit. Ei nu beau sucuri din comerț, ci cumpără profesionist materiile prime și echipamentele necesare și fac sucuri proaspete ori de câte ori au nevoie de un suc. Ei pot da oricând un sfat competent altora și fac abstracție de modă, vogă și alte valuri ale consumerismului.

Greu de crezut, dar mai există o categorie de indivizi despre care e bine să se știe: aceștia nu beau sucuri! (Rareori, comandă un suc făcut la vreun punct de preparare sucuri din fructe proapete, așa cum sunt multe astfel de puncte în marile centre comerciale sau în alte zone aglomerate). Când le este sete, beau apă, chiar și de la robinet (băutorii de sucuri sunt scandalizați când aud de astfel de cazuri, ei neputând să creadă că cineva care bea apă din rețeaua publică supraviețuiește). Când vor să se bucure de binefacerile atribuite sucurilor, ei chiar mănâncă fructe și legume proaspete, așa, crude! Și se bucură de o bună sănătate. Aceste persoane își explică opțiunea prin aceea că maximul beneficiu al corpului omenesc din consumarea de fructe și legume este asigurat când acestea se consumă în stare proaspătă, și nu concentrate, așa cum sunt în sucuri și alte alimente din fructe și legume. În plus, intervențiile termice, oxidarea în contact cu aerul, adaosul de conservanți și alți aditivi de „îmbunătățire“ nu fac decât să diminueze acest beneficiu.  De ce fac ei asta? Pentru că știu ce înseamnă sucurile din comerț. Puțini consumatori au o reprezentare corectă a realității din unitățile producătoare de sucuri. În astfel de unități, factorul uman a fost înlocuit de instalații complexe, menite să aplice fără eroare programele de funcționare.

În mare, o instalație de preparare sucuri, preia materia primă (fructele și legumele), o spală (igienizează), o separă de părțile nedorite (sâmburi, codițe, poate și coajă), o mărunțește, o stoarce pentru extragerea sucului, filtrează sucul și îl pasteurizează, ambalează sucul și îl pregătește pentru livrare comerțului. Asta în situația sucurilor premium: integral din fructe și legume proaspete.

Dar în producția de sucuri, ca în orice aspect al vieții, sunt infinite situațiile în care ceva anume într-o anumită situație trebuie făcut altfel! Iar mașinile știu numai ce au fost învățate. În plus, acele instalații trebuie să producă precis, mult și eficient, pentru a fi profitabile.

Șansa sucurilor de fabrică la viață lungă o constituie consumatorul comun, fire tolerantă, optimistă, convins că nu are ce să i se întîmple rău de la așa o bunătate și dulceață de suc. Dacă cineva începe să fie interesat de problema sucurilor și are oarece spirit practic, chiar și un gând de antreprenoriat, este ajutat de numeroasele oferte care au ca scop încurajarea producerii și comercializării de sucuri.

Oferta instalațiilor de producere a sucurilor variază larg de la micile echipamente (considerate pretențios „instalații complete de producere suc natural“, vândute la prețuri de câteva mii de euro), până la linii automate profesionale care se vând cu multe zeci de mii de euro. Firme prestigioase în zona electrocasnice vin cu soluții tentante de producere în bucătăria din apartament a porției zilnice de suc proaspăt, spre îndreptățita satisfacție a consumatorilor cunoscători. Micilor întreprinzători le vin în ajutor producătorii de ambalaje profesioniste (cutii și pungi bag-in-box) pentru sucurile de sezon care să fie păstrate spre consum în perioadele următoare.

Consumul de sucuri și sănătatea

Problematica complexă și atrăgătoare a sucurilor alimentare nu putea scăpa interesului lumii medicale, nutriționiștilor, consumatorilor avizați sau a celor cu pretenție de cunoscători în domeniu.

Toate aspectele privind sucurile se regăsesc în noianul de informații care tratează generoasa temă: din ce se  fac sucurile, cum se fac, cine și cum le consumă, beneficiile și contraindicațiile consumului de sucuri, tendințele din domeniu. Dacă nu se poate renunța la tentația sucurilor (care sunt alimente lichide concentrate, solicitante pentru un corp normal) și consumul de legume și fructe proaspete nu mai este considerat satisfăcător, deși este cel mai potrivit nevoilor corpului sănătos, merită reținute și considerate opiniile prezentate în continuare.

Chiar dacă oferta sucurilor de fabrică este copleșitoare și absolut tentantă, nu trebuie lăsat deoparte gândul că aceste sucuri sunt făcute să reziste mari perioade de timp (deci tratate viguros) și că nu avem nicio idee despre condițiile de fabricare. Este convenabil de sperat că materia primă poate proveni de la furnizori serioși, autorizați și verificați constant, dar tot atât de lejer ne luptăm cu îndoieli care ne duc cu gândul la situații opuse. Față de această  ipostază, opțiunea pentru sucurile din surse sigure trebuie să primeze. Este de departe mai convenabil pentru sănătate să optăm pentru mai puțin arătoasele sucuri realizate din fructe și legume organice, chiar dacă au un preț mai mare. Este de asemenea profitabil pentru sănătate să se consume neexcesiv sucuri dulci natural sau îndulcite cu miere la o stare de oboseală avansată sau de slăbiciune corporală.

Pentru potolirea stării de sete, apa este soluția ideală. Sucurile, îndeosebi cele reci, dau o falsă senzație de sațietate, nerezolvând convenabil stările de deshidratare. Mai ales sucurile foarte reci!

Inflația de informații și rețete de sucuri vindecătoare pentru fel de fel de afecțiuni este cel puțin derutantă și oricum sub valoarea ceaiurilor îndelung verificate. Trimiterea la sfatul medicului în aproape toate situațiile în care se propun rețete de vindecare, denotă o pasare a responsabilității; în plus, trebuie știut că școala contemporană de medicină acordă cel mult un credit simbolic sucurilor. Hrana consumatorilor contemporani este rezultatul unor rețete în care este prezent zahărul în aproape toate alimentele (panificație, brânzeturi, produse din carne, conserve etc.), situație care a dus la nedorita desensibilizare a aparatului receptor al gustului dulce. Pentru a fi satisfăcuți de alimentele dulci, s-a procedat la adăugare de zahăr în cantități din ce în ce mai mari: în sucuri, zahărul adăugat depășește cantitatea de zahăr natural provenită din fructe și numai zahărul adăugat dintr-o porție de suc este în multe situații peste limita zilnică admisă. O situație alarmantă, oglindită corect de aprecierea că sucul zilnic este abonamentul la diabet.

Tendințe

Câteva din tendințele pieței contemporane și ale consumului perioadei curente legate de sucurile alimentare constituie referințe de considerat deopotrivă de consumatorii de rând, cât și de factorii care operează și au influențe asupra deciziilor în domeniu. Sucurile continuă să preocupe o mare parte din consumatorii contemporani: doi din cinci consumatori români beau suc zilnic, iar mulți alții beau sucuri ocazional. Discuțiile abundente și publicitatea care promovează principii sănătoase de viață au efecte: tot mai mulți consumatori se alătură trendului și sunt dispuși să plătească mai mult pentru sucuri care răspund rigorilor acestor principii. Sunt considerate sucuri sănătoase cele din 100% mixuri de legume și fructe (în care conținutul de zahăr este mai scăzut) și sucurile NFC (Not from Concentrate) obținute din materii prime proaspete.

Continuă să fie bine apreciate sucurile fără aditivi sau conservanți, sucurile „premium“ și cele îmbogățite (cu vitamine etc.). Cea mai activă categorie de consumatori în influențarea pieței sucurilor o reprezintă „millenialii“ (persoanele născute în perioada 1980-2000), care susțin cauza beneficiilor pentru sănătate din partea sucurilor de fructe și legume (se consideră că lor li se datorează creșterea majoră a  numărului de produse care conțin legume în ultimii ani)

Consumul de sucuri în România este situat la circa 70 litri/loc. anual, de circa 8 ori mai puțin față de valorile acestui indicator înregistrate în țări europene din vestul și sudul Europei, dar trendul de creștere este evident și este susținut de rețelele comerțului mare prin programe de încurajare a consumului de legume și fructe proaspete, îndeosebi din oferta națională

Căutarea legumelor și fructelor bio pentru suc proaspăt este tot mai evidentă în cadrul ariilor BIO create în mai toate marile unități comerciale.

„Anul 2020 se anunță a fi unul spectaculos pentru consumatorii români, anticipând astfel și succesul campaniilor noastre de informare. Cert este că voi continua să merg pe acelaşi drum împreună cu specialiștii Asociaţiei Pro Consumatori, având convingerea că tot mai mulți români vor lua în calcul semnalele nostre de alarmă, în așa fel încât să crească cererea pe segmentul alimentelor sănătoase, pentru a o scădea în zona alimentelor procesate și a băuturilor îndulcite. Iar dacă suntem la capitolul sucurilor îndulcite, atunci trebuie să te informez că am identificat 101 studii științifice care au identificat relația de cauzalitate directă între apariția a 38 de afecțiuni și consumul băuturilor îndulcite cu zahăr. Dintre acestea, obezitatea, hipertensiunea și diabetul zaharat de tip 2 reprezintă cele mai importante afecțiuni cronice care se pot declanşa fără vreun mare impediment în cazul persoanelor care aleg să își stingă setea cu sucurile procesate pline de zahăr, coloranți sau alți aditivi alimentari nocivi. Iar dacă citești cu atenție etichetele sucurilor îndulcite de pe piața noastră, vei constata că acestea nu conţin fructe, ci numai niște urme, la care se adaugă în sticle mult zahăr, acid citric, dioxid de carbon, stabilizatori, alți îndulcitori periculoşi (ex. aspartam), conservanţi, arome și coloranţi artificiali asociaţi cu bolile cronice. Numai în zona aspartamului am identificat 75 studii ştiințifice care atestă legatura dintre apariția a 60 afecțiuni și consumul acestui îndulcitor. Aspartamul, o excitotoxină care cauzează leziuni neuronale prin stimularea excesivă a neuronilor este asociat cu apariția tumorilor și a disbiozelor intestinale, dar și a rezistenței la insulină și a problemelor renale, producând pe termen lung nenumărate dezechilibre ale organismului. De altfel, articolul “Long term soft drink and aspartame intake induces hepatic damage” publicat la 19 aprilie 2017 a identificat afectarea hepatică în rândul celor care au consumat sucuri îndulcite cu aspartam. De aceea, nu înțeleg de ce autoritățile nu interzic definitiv prezenţa acestui îndulcitor în băuturile care se comercializează pe piața noastră, fiindcă este tot mai evident că tot mai mulți români au de suferit în urma consumului aspartamului. Pe lângă aspartam, zahărul este un alt ingredient care ar trebui să ridice multe semne de întrebare în rândul celor care îl consumă în mod regulat. Articolul recent publicat la 30 aprilie 2019, intitulat “Long term consumption of sugar-sweetened and artificially sweetened beverages and risk of mortality in US adults” a identificat legătura dintre consumul băuturilor îndulcite cu zahăr sau cu alți îndulcitori artificiali cu creșterea riscului mortalității în rândul americanilor. Astfel, cercetătorii au analizat decesele survenite în rândul a 36436 americani pe o perioadă de 3 ani și au concluzionat că riscul de deces a crescut progresiv în rândul celor care au consumat sucurile îndulcite cu zahăr sau cu alţi îndulcitori artificiali în mod regulat, cele mai multe apărând în urma declanșării afecțiunilor cardiovasculare. Îngrijorător este că aprox 55% din populația României este supraponderală, incidența obezității crescând mai rapid decât în statele din zona europeană, fiind cu 14% mai mare decât în anul 1990, conform unui studiu realizat de Nielsen CEE. De fapt, statistica Organizației Mondiale a Sănătății plasează țara noastră pe locul al treilea din Europa în clasamentul supraponderalilor și pe locul al doilea în privința obezității infantile. Articolul “Relationship between consumption of sugar-sweetened drinks and childhood obesity: a prospective,observational analysis” publicat în Lancet la 17 februarie 2001 demonstrează concret că obezitatea în rândul copiilor este legată de consumul sucurilor îndulcite cu zahăr. Dacă tragem linia numai din această perspectivă, începem să înțelegem că direcția actuală în care ne îndreptăm este una total gresită, ținând cont că în România avem în acest moment peste 1,5 milioane de persoane care suferă de diabet zaharat. Atât timp cât studiile confirmă la unison că băuturile îndulcite cresc incidența obezității, statul român are obligația de a implementa urgent măsuri de politică publică care să descurajeze consumul irațional de băuturi îndulcite cu zahăr sau cu alți îndulcitori artificiali. De altfel, legătura dintre obezitate și consumul băuturilor îndulcite este evidențiată și în articolul științific “Liquid versus solid carbohydrate: effects on food intake and body weight”, publicat in luna iunie a anului 2000. Cercetătorii care au colaborat la acest studiu au concluzionat că persoanele care consumă în mod regulat sucuri îndulcite consumă în medie cu 17% calorii mai mult decât persoanele care nu le-au încorporat în dietă, crescând astfel incidența obezității în rândul celor care preferă să își stingă setea cu aceste sucuri intens colorate. Problema este că sucurile îndulcite acoperă o zonă generoasă pe rafturile magazinelor și supermarketurilor și este trist că românii nu doresc să ia atitudine în legatură cu acest subiect, devenind cobaii industriei producătoare de băuturi care profită în urma unei slabe informări din partea acestora. Iar dacă luăm în calcul și reclamele agresive de pe segmentul sucurilor îndulcite, atunci începem să înțelegem de ce românii nu doresc să limiteze consumul acestor lichide. De aceea, sunt de părere că în școli și în grădinițe ar trebuie să existe campanii serioase de conștientizare a riscurilor apărute în urma consumului sucurilor îndulcite cu zahăr, în așa fel încât părinții și copiii să înteleagă pericolul din spatele acestor băuturi colorate. Iar dacă statul român ar taxa sever televiziunile care promovează intens consumul sucurilor îndulcite și producătorii neloiali care adaugă “drogul alb” în rețetă după bunul plac, fără a se gândi la pericolul din spatele băuturilor colorate, atunci s-ar schimba datele problemei. Am ajuns în punctul în care ar trebui să ne unim cu toţii forțele în vederea banării și chiar a interzicerii sucurilor îndulcite cu zahăr și cu alți îndulcitori artificiali, iar dacă nu acționăm în această direcție, mă tem că ne vom confrunta cu o problemă gravă care va pune în pericol sănătatea milioanelor de români.

În locul sucurilor îndulcite sau chiar a sucurilor de fructe, îți recomand să te oprești la apa plată oligominerală sau la sucurile de legume, fiind mai sănătoase și chiar mai ieftine. Focusează-te pe sănătatea ta și a celor dragi și ia atitudine, atunci când ești pus în situația de a deschide buzunarul larg al portofelului, iar în acest fel aveți toate șansele să trăiți mai mult și mai bine.” Dumitru Bălan, nutriţionist

„În alte țări, pentru a denumi popularele „sucuri“ se folosește mai larga noțiune de băuturi răcoritoare cu înțeles de ceea ce se bea pe timp călduros: apă minerală, limonadă, oranjadă, socadă, cola etc. Dar numite astfel, se creează posibilitatea, dovedită de practică, să devină băuturi răcoritoare și lactatele acide, ceaiurile, ciocolatele lichide, tot felul de cocktailuri, iar distincția dintre sucurile adevărate (integral din fructe și legume) și cele din concentrate de fructe și legume (reconstituite cu apă și adaosuri diverse – coloranți, arome, conservanți etc.) să nu se mai vadă. Dacă ne referim la sucurile de masă, trebuie înțelese alte aspecte: concentratele de pulpe de fructe și legume se produc în zonele agricole producătoare, se stabilizează biochimic și se livrează în doze mari (recipienți de circa 100-200 kg) fabricilor de sucuri aflate la sute și mii de kilometri distanță, acolo se rectifică  și se supun amestecurilor cu apă și numeroși aditivi pentru condiționare adecvată consumului (gust, aromă, culoare, aciditate, grad de dulce, limpezime etc.). Cine prepară sucuri în casă știe cât de repede și de ușor se deteriorează un suc și realizează ce povești de viață pot avea sucurile din comerț care arată admirabil și după luni de zile de la fabricare. Vagi informații sunt conținute de etichete, în situația că sunt întocmite corect și sunt citite de un cunoscător. În calea înțelegerii acestor informații stau însă, așa cum bine știe fiecare consumator numeroase piedici: etichete foarte mici, scris sub limita posibilității de citire, folosirea termenilor de specialitate și chiar excesiv științifici, neprecizarea cantităților/proporțiilor, excesul de informare (reluarea tuturor ingredientelor pentru fiecare component al rețetei pentru obosirea cititorului) ș.a. Cum toate sucurile de fabrică au ca principal ingredient zahărul sau îndulcitori (așa-numitele sucuri „zero calorii“) este de înțeles că un consum exagerat determină deteriorarea sănătății, creșterea greutății corporale, diabet etc. Numeroasele rețete de sucuri-aliment (rețete de smoothie care includ alimente grase, semințe etc.) consumate timp îndelungat generează modificări metabolice importante, începând cu schimbarea de durată a florei bacteriene din sistemul digestiv și continuând cu instalarea de dezechilibre în aportul de elemente vitale. Sucurile dietetice (în care se folosesc îndulcitori) nu aduc avantaje față de sucurile cu zahăr, chiar dacă nu mai au aport caloric, prin faptul că stimulează receptorii pentru gustul dulce și induc supraconsum de alimente, care duce la obezitate și diabet de tip 2.” Prof. univ. dr. Ion Schileru, ASE Bucureşti

„Vreau să zic de la bun început, că dacă am de ales între o băutură acidulată plină de chimicale și un suc 100% din fructe, fără conservanți și ambalat în sticlă de sticlă, nu aleg niciunul ! Conținutul mare de zahăr, mai ales de fructoză, lipsa fibrelor și lipsa nutrienților, face ca un suc cât de natural ar fi, să nu fie bun pentru sănătatea noastră. Dacă glucoza este bine primită în corpul nostru și există o rutină clară pentru cum trebuie folosită, când vine vorba de fructoză, corpul o ia drept otravă și o trimite direct la ficat, care nici el nu știe ce să-i facă și așa ne alegem cu ficat gras. Dacă este să bem ceva, apa plată sau gazoasă, cu un pic de lămâie sau oțet de mere, este cel mai bine pentru sănătatea noastră. Băuturile pline de zahăr, conservanți, coloranți, arome, agenți de îngroșare, ambalate în plastic, sunt una dintre cele mai mîrşave afaceri ale industriei alimentare și una din cauzele cele mai mari ale îmbolnăvirii noastre.  Tehnologi de industrie alimentară care nu au nici cea mai mică idee de nutriție, total iresponsabili față de consumatori, mânați de la spate de cei din vânzări și marketing, îndrumați de cei care vând ingrediente, amestecă aceste nenorociri fără să se gândească o clipă la urmările consumului acestor băuturi. Cu o inconștiență la fel de mare, consumatorii le cumpără și le beau. Dacă sănătatea noastră ar conta, ar trebui interzise total. Sunt genul de produse unde nici măcar nu mai trebuie citită eticheta, nu este nimic de ales, la fel ca la țigări, totul face rău și numai rău. Sunt din aceiași categorie, produse diabolic făcute, care distrug sănătatea, creează dependență, sunt cifre de afaceri foarte mari și care indiferent de dovezile clare care le avem că fac numai rău, nu pot fi interzise. Trebuie să ne ferim singuri de ele și mai ales să ne ferim copiii.” Virgil Virgilsen, inginer tehnolog industria alimentară

„Din păcate, în limbajul de zi cu zi al consumatorului român, suc este orice lichid îmbuteliat într-o sticlă de plastic, pe eticheta căreia apare imaginea unui fruct. Băutura răcoritoare este un amestec format din apă, conţinut insignifiant de suc, coloranţi, conservanţi, antioxidanţi, arome şi alte chimicale adăugate  care fac rău celor care o consumă. Statul român prin instituţiile sale, respectiv Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii, ANPC sau ANSVSA, nu a întreprins nicio măsură de ordin legislativ pentru a elimina această confuzie cu privire la sucuri care există în percepţia colectivă a consumatorilor români. ANPC-ul trebuie de îndată prin ordin al preşedintelui să interzică folosirea imaginii fructului/fructelor pe eticheta băuturilor răcoritoare care conţin apă/arome/urme de suc şi chimicale, deoarece induc în eroare consumatorul cu privire la natura reală a acelui produs! Ba mai mult, Camera Deputaţilor a respins în aprilie 2019 proiectul de lege care se referea la taxarea băuturilor răcoritoare cu adaos de zahăr, respectiv cele care aveau mai mult de 5 grame de zahăr per 100 ml. Lipsa de responsabilitate a deputaţilor români cu privire la acest proiect de lege nu face altceva decât să crească obezitatea în rândul copiilor, în prezent unul din patru copii fiind obez! Totodată, consumatorii trebuie să considere suc doar acea băutură care se obţine prin stoarcerea/presarea fructului/fructelor care dau denumirea băuturii respective.” Conf. univ. dr. Costel Stanciu, preşedinte APC