2010. Mina San José Mine din Chile. 33 de mineri lucrează la 700 metri adâncime, riscându-și viața în fiecare secundă, după ce au anunțat în mod repetat că un bulgăre uriaș de pământ, nesecurizat, poate cădea peste ei în orice moment. Ceea ce se și întâmplă.

Povestea celor 33 a iscat un val uriaș de emoție în întreaga lume. Jurnalele de știri, televiziunile de pe întreg globul trimise la fața locului, autoritățile, guvernele, familiile, noi, cei de acasă, din fața televizoarelor… cu toții așteptam vești, deși timpul trecea fără milă. Cu toate acestea, 33 de oameni au reușit să supraviețuiască timp de peste două luni, cu rezerve minime de mâncare, lipsiți de oxigen, lumină, speranță.

Filmul „Cei 33” – cu staruri precum Juliette Binoche, Antonio Banderas, James Brolin, Gabriel Byrne – pare să fi luat „crema” poveștii, însă criticii înclină balanța emoțiilor către carte, care a și stat la baza ecranizării. „Intensă, vibrantă, plină de suspans”, scria revista People despre volumul semnat de Hector Tobar.

„Cei 33. Povestea nespusă a bărbaților îngropați într-o mină din Chile” poate fi considerat, dincolo de excelența literară, un demers jurnalistic, o mărturie ceas cu ceas a uneia dintre cele mai dramatice, dar și frumoase încercări la care a fost supus spiritul uman în ultima vreme. Cei prinși la propriu în povestea din 2010 i-au acordat autorului încrederea totală de a spune ce s-a întâmplat. Și se pare că ei sunt cei care au dorit foarte mult să spună lumii ce au simțit. Rezultatul? O adevărată bijuterie literară, unică, în care fiecare bărbat devine o voce distinctă într-un cor al rezistenței. Al încăpățânării de a trăi. De a nu renunța.

Jurnalistul George Packer a surprins perfect esența volumului atunci când a spus: „Héctor Tobar ne poartă atât de adânc în povestea și în vieţile minerilor chilieni, încât reconstituirea dezastrului minier devine o meditaţie fascinantă asupra condiției umane. Cei 33 este o carte extraordinară.”

Dincolo de suspansul situației-limită, autorul explorează dimensiunea spirituală a izolării. În adânc, unde aerul devenea tot mai greu, bărbații descoperă nu doar cât de fragilă este viața, dar și puterea comunității. Prin disciplină și solidaritate, au transformat întunericul absolut într-un spațiu al supraviețuirii colective. Este un alt miracol, ca multe altele din jurul nostru, care ne demonstrează ce forță teribilă, invizibilă, reușește să ne unească în momente critice, dramatice.

Cei 33 are, cu siguranță, multe de spus tuturor celor care vor să înțeleagă… din ce e făcută umanitatea. Iar cei care cred că știu deja, pot citi cartea să vadă și cum înțeleg alții salvarea colectivă, atunci când nu mai există lumină, speranță sau nici măcar aer.